Matei 14

Moartea lui Ioan Botezătorul

(Mc 6,14-29; Lc 9,7-9)

1În acel timp, tetrarhul Iród#14,1 Iròd Antípa, fiul lui Iròd cel Mare, a fost tetrarh (în greacă = a patra parte din regat) al Galilèii și Perèii (4 î.C. – 39 d.C.). În 39 d.C. este depus și exilat de Caligula pentru că s-a proclamat rege. Decapitarea lui Ioan Botezătorul a avut loc la palatul de vară al lui Iròd, la Macherònte, în Munții Moab, pe teritoriul Iordàniei de azi. Era căsătorit cu fiica regelui nabatenilor, Arètas al IV-lea, iar după ce divorțează pentru a se căsători cu Irodiàda, va cunoaște răzbunarea lui Arètas, care-l va înfrânge în bătălie. Poporul a interpretat înfrângerea ca pe o pedeapsă pentru uciderea lui Ioan Botezătorul. a auzit despre faima lui Isus 2și le spunea slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul. El a înviat din morți; de aceea puterea minunilor este în el”. 3Căci Iród, prinzându-l pe Ioan, îl legase și-l aruncase#14,3 Lit.: „pus”. în închisoare din cauza Irodiádei#14,3 „Irodiàda”, nepoata lui Iròd cel Mare, soția lui Iròd Fílip, se întâlnește în 28 d.C. cu Iròd Antípa la Roma și divorțează de primul ei soț. Vine în Palestína cu fiica ei din prima căsătorie – Salomeea (numele nu e cunoscut în Noul Testament, dar e menționat de Iosíf Flaviu). După exilarea lui Iròd, îl urmează la Lyòn în Franța. După plecarea lor în exil, nu se mai cunoaște nimic despre ei. „Fílip”, numit de Iosíf Flaviu și Iròd, era al patrulea fiu al lui Iròd cel Mare, frate vitreg cu Iròd Antípa. Fusese exclus de la moștenire și trăia în Italia cu Irodiàda, o nepoată, având cu aceasta o fiică, pe Salomèea., soția lui Fílip, fratele său. 4Căci Ioan îi spusese: „Nu-ți este permis să o ai”. 5Deși voia să-l ucidă, se temea de mulțime, pentru că îl considera ca profet.

6Dar, fiind ziua de naștere a lui Iród, fiica Irodiádei a dansat în mijloc și i-a plăcut atât de mult lui Iród, 7încât i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere. 8Dar ea, convinsă de mama ei, i‑a zis: „Dă-mi aici, pe tavă, capul lui Ioan Botezătorul!”. 9Regele s‑a întristat, dar din cauza jurământului și a comesenilor, a poruncit să‑i fie dat#14,9 Versetul poate fi tradus și: „Și, întristându-se regele din cauza jurământului și a comesenilor, a poruncit să fie dat”. 10și a trimis ca să-l decapiteze pe Ioan în închisoare. 11Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, care i l-a dus mamei sale. 12Discipolii lui, venind, i-au luat trupul și l-au înmormântat. Apoi au venit și i-au spus lui Isus.

Prima înmulțire a pâinilor

(Mc 6,30-44; Lc 9,10-17; In 6,1-14)

13Când a auzit Isus, a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu și izolat; aflând, mulțimile l-au urmat pe jos din cetăți. 14Coborând, [Isus] a văzut o mare mulțime, i s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii. 15La lăsatul serii, s-au apropiat de el discipolii, spunând: „Locul este pustiu și ora e deja târzie. Dă drumul mulțimilor ca, mergând prin sate, să-și cumpere de mâncare!”. 16Dar Isus le‑a zis: „Nu-i nevoie să plece. Dați-le voi să mănânce!”. 17Ei însă i‑au spus: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești”. 18Atunci le-a zis: „Aduceți-mi-le aici!”. 19Poruncind mulțimilor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, și-a ridicat privirea spre cer, a mulțumit, a frânt pâinile și le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulțimilor. 20Au mâncat toți și s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăți, au strâns douăsprezece coșuri pline. 21Iar cei care au mâncat erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.

Isus umblă pe apă

(Mc 6,45-52; In 6,15-21)

22Îndată i-a zorit#14,22 Lit.: „i-a constrâns”. pe discipoli să urce în barcă și să meargă înaintea lui pe țărmul [celălalt], până ce el va fi dat drumul mulțimilor. 23După ce a dat drumul mulțimilor, s-a urcat pe munte singur, ca să se roage. Când s-a înserat, era acolo singur.

24Barca se îndepărtase deja de uscat#14,24 Lit.: „pământ”., la mai multe stádii#14,24 „Stàdion” (unitate de măsură pentru lungime) = 185 m. Lacul era larg de 12 km și lung de 21 km., zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă. 25Pe la straja a patra din noapte, [Isus] a venit la ei umblând pe mare. 26Văzându‑l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă și, de frică, au început să strige. 27Dar Isus le-a vorbit îndată: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeți!”.

28Atunci Petru, răspunzând, i-a zis: „Doamne, dacă ești tu, poruncește să vin la tine pe apă!”. 29El i-a zis: „Vino!”. Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă și a venit spre Isus. 30Dar, văzând vântul puternic#14,30 Unele manuscrise omit: „puternic”., s-a înspăimântat și, pentru că a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!”. 31Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „[Om] cu puțină credință, de ce te-ai îndoit?”. 32Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat, 33iar cei care se aflau în barcă s-au prosternat [înaintea] lui, spunând: „Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu”.

Vindecări la Genezarét

(Mc 6,53-56)

34După ce au trecut dincolo, au atins uscatul#14,34 Lit.: „pământul”. la Genezarét. 35Când l-au recunoscut, oamenii din ținutul acela au trimis veste în toată împrejurimea aceea și i-au adus la el pe toți bolnavii#14,35 Lit.: „cei care aveau rele”.. 36Îi cereau voie să-i atingă chiar și numai ciucurii hainei și toți cei care o atingeau erau vindecați. #11,2; In 3,24 #Lev 18,16 #11,9; 21,26 #Lc 1,76; 7,26 #9,36; 15,32 #15,32 #Mc 8,3 #15,34 #Mc 8,5 #15,35-39 #Mc 8,6-10 #2Rg 4,43.44 #Lc 6,12; 9,28 #Lc 24,37 #In 21,7 #8,26 #Mc 4,39 #16,16; 26,63 #27,54 #Mc 14,61; 15,39 #Lc 22,70 #In 1,49

Actualmente seleccionado:

Matei 14: VBRC2020

Destacar

Copiar