Matei 12

Spicele rupte și observarea sâmbetei

(Mc 2,23-28; Lc 6,1-5)

1În acel timp, Isus trecea printre lanuri de grâu într-o sâmbătă. Discipolilor săi le era foame și au început să rupă spice și să le mănânce. 2Dar fariseii, când au văzut, i-au spus: „Iată, discipolii tăi fac ceea ce nu este permis să facă în zi de sâmbătă!”. 3Atunci le-a zis: „Nu ați citit ce a făcut Davíd când le era foame, lui și celor care erau cu el: 4cum a intrat în casa lui Dumnezeu și au mâncat pâinile punerii-înainte pe care nu aveau voie să le mănânce nici el, nici cei care erau cu el, decât numai preoții? 5Sau nu ați citit în Lege că în zi de sâmbătă preoții încalcă sâmbăta în templu și sunt nevinovați? 6Dar eu vă spun că aici este unul#12,6 Lit.: „ceva” (neutru). mai mare decât templul! 7Dacă ați ști ce înseamnă: «Îndurare vreau, și nu jertfă», nu i-ați fi condamnat pe cei nevinovați. 8Căci Fiul Omului este stăpânul sâmbetei”.

Vindecarea omului cu mâna paralizată

(Mc 3,1-6; Lc 6,6-11)

9Atunci, plecând de acolo, a venit la sinagoga lor. 10Și iată, era un om care avea o mână paralizată#12,10 Lit.: „uscată”.. Dar ei, ca să-l poată acuza, l-au întrebat, zicând: „Este permis să vindeci în [zi de] sâmbătă?”. 11El însă le-a spus: „Care om dintre voi, dacă are o singură oaie și aceasta cade în groapă într‑o [zi de] sâmbătă, nu o ia și o scoate? 12Dar un om valorează mai mult decât o oaie!#12,12 Lit.: „cu cât mai mult diferă omul de oaie!”. Prin urmare, este permis să faci bine în zi de sâmbătă”. 13Atunci a zis omului: „Întinde-ți mâna!”. El a întins-o și mâna lui s‑a făcut sănătoasă precum cealaltă. 14Dar fariseii, ieșind, au ținut sfat împotriva lui ca să-l dea la moarte.

Isus, slujitorul lui Yhwh

15Dar Isus, știind aceasta, a plecat de acolo. Mulți#12,15 Unele manuscrise au: „mulțimi numeroase”, altele: „mulți din popor”. l-au urmat, iar el i-a vindecat pe toți 16și le poruncea cu asprime să nu-l facă cunoscut, 17ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaía, care zice:

18„Iată servitorul#12,18 Teremnul „pàis” înseamnă „copil”, dar și „servitor”. meu pe care l-am ales,

iubitul meu,

în care sufletul meu își află plăcerea!

Voi pune Duhul meu peste el

și el va vesti popoarelor judecata.

19 Nu se va certa, nici nu va striga

și nici nu va auzi cineva glasul lui

pe drumuri.

20 Trestia frântă nu o va strivi # 12,20 Lit.: „rupe”. ,

iar fitilul care fumegă nu-l va stinge

până ce nu va duce judecata la victorie,

21 iar neamurile își vor pune speranța

în numele lui”.

Isus și Béelzebul

(Mc 3,20-30; Lc 11,14-23)

22Atunci i-a fost adus un posedat de diavol, orb și mut, iar el l-a vindecat așa încât mutul vorbea și vedea. 23Toate mulțimile erau uimite și spuneau: „Oare nu este acesta fiul lui Davíd?”. 24Dar fariseii, când au auzit, spuneau: „Acesta nu scoate diavolii decât cu Béelzebul, căpetenia diavolilor”. 25Cunoscând gândurile lor, le-a spus: „Orice împărăție, dezbinată în ea însăși, se ruinează și orice cetate sau casă, dezbinată în sine, nu va dăinui. 26Iar dacă Satàna îl alungă pe Satàna, se dezbină în el însuși; așadar, cum va dăinui împărăția lui? 27Și dacă eu scot diavolii cu Béelzebul, fiii voștri cu cine îi scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri. 28Dar dacă eu scot diavolii cu Duhul lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu a ajuns cu adevărat la voi.

29Sau cum ar putea cineva să intre în casa unui [om] puternic și să-i ia bunurile#12,29 Lit.: „vasele, lucrurile”, dacă nu l-ar lega mai întâi pe cel puternic? Atunci îi va prăda casa.

30Cine nu este cu mine este împotriva mea și cine nu adună cu mine risipește. 31De aceea vă spun: toate păcatele și blasfemiile le vor fi iertate oamenilor, însă blasfemia împotriva Duhului nu le va fi iertată. 32Și, dacă cineva ar spune un cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat, dar dacă ar vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în lumea aceasta, nici în cea care va veni#12,32 Confer notele de la Mc 3,28 și 3,29..

Pomul și roadele sale

(Lc 6,43-45)

33Sau admiteți#12,33 Lit.: „sau faceți”. că pomul este bun și fructul său este bun sau admiteți că pomul este rău#12,33 Lit.: „putred”. și fructul său este rău: căci pomul se cunoaște după fructul său. 34Pui de vipere, cum puteți rosti ceva bun, atunci când voi sunteți răi? Căci gura vorbește din prisosul inimii. 35Omul bun scoate [lucruri] bune din tezaurul său bun, iar omul rău scoate [lucruri] rele din tezaurul său rău.

36Vă spun, așadar, în ziua judecății oamenii vor da cont de orice cuvânt nelalocul lui pe care l-ar fi spus. 37Căci după cuvintele tale vei fi justificat și după cuvintele tale vei fi condamnat”.

Semnul lui Ióna

(Mc 8,11-12; Lc 11,29-32)

38Atunci unii dintre cărturari și farisei i-au răspuns, zicând: „Învățătorule, vrem să vedem un semn de la tine”. 39Dar el, răspunzând, le-a zis: „Această generație rea și adulteră#12,39 În Vechiul Testament, relația dintre Dumnezeu și poporul său este deseori descrisă ca o legătură de iubire dintre mire și mireasă: Os 1-3; Ier 2,2 și Is 54,4-8. Orice încălcare a legământului încheiat cu Dumnezeu este numită adulter (Ier 2,20; 31,3; Ez 16,1-43). cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Ióna profetul: 40așa cum Ióna a fost trei zile și trei nopți în burta#12,40 Lit.: „sânul”.peștelui, tot așa Fiul Omului va fi trei zile și trei nopți în inima pământului. 41Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată cu această generație și o vor condamna, pentru că ei s-au convertit la predica lui Ióna; și, iată, aici [unul] mai mare decât Ióna! 42Regina din Sud#12,42 Sudul Arabiei, numită și Șèba (1Rg 10,1-13). se va ridica la judecată cu această generație și o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomón; și iată, aici [unul] mai mare decât Solomón!

Revenirea duhului necurat

(Lc 11,24-26)

43Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă#12,43 Lit.: „străbate”. prin locuri fără apă#12,43 Credința populară foarte veche (cum că diavolii ar locui în pustiu) apare în Mesopotàmia antică și se găsește și în unele texte din Sfânta Scriptură (Is 34,14; Ap 18,2). Aceștia însă preferă să locuiască printre oameni. De aceea cel din parabolă nu-și găsește odihna în altă parte și se întoarce. căutând odihnă, dar nu o găsește. 44Atunci își spune: «Mă voi întoarce la casa mea din care am ieșit». Venind, o găsește nelocuită#12,44 Lit.: „neocupată”., măturată și pusă în ordine. 45Atunci merge și aduce cu el alte șapte duhuri, mai rele decât el, și, intrând, locuiesc#12,45 Lit.: „locuiește”. acolo; și cele de pe urmă ale acelui om vor deveni mai rele decât cele dintâi. Așa va fi și cu această generație rea”.

Mama și frații lui Isus

(Mc 3,31-35; Lc 8,19-21)

46Pe când mai vorbea încă mulțimilor, iată că mama și frații lui#12,46 Expresia „frații lui Isus” a fost interpretată încă din primele secole creștine în trei feluri: A. „Frații lui Isus” ar fi frați de sânge ai lui Isus, el fiind „primul născut”. Dar: 1) în familia ebraică femeia nu are autoritate: ea este supusă tatălui sau soțului său, iar după moartea acestuia, fiilor adulți. Totuși, aici Maria este menționată ca reprezentantă a familei; 2) când Sfânta Familie merge în pelerinaj la templu, nu sunt menționați alți copii; dacă ar fi avut alții, aceștia ar fi rămas, împreună cu Maria, acasă; 3) niciodată în Noul Testament nu se vorbește despre alți fii ai Mariei. Faptul că Isus este numit primul născut, nu înseamnă că Maria ar mai fi avut fii: termenul mai e folosit în Col 1,15, unde Isus este numit „primul născut al Tatălui”. Or, Dumnezeu Tatăl nu are alți fii; oamenii sunt doar creați de el, nu născuți. B. „Frații lui Isus” ar fi fost frați vitregi ai lui Isus, copii ai lui Iosíf dintr-o căsătorie anterioară. Dar: 1) această interpretare nu are o bază istorică: ea se inspiră din literatura apocrifă (Protoevanghelia lui Iacób); 2) acești „frați” nu sunt menționați în relatarea pelerinajului la templu; 3) genealogiile (Mt 1,1-16; Lc 3,23-38) îl prezintă pe Isus ca moștenitor al promisiunilor mesianice, prin Iosíf; dacă Iosíf ar fi avut alți fii dintr-o căsătorie anterioară, unul dintre ei ar fi trebuit să fie moștenitorul liniei mesianice. C. În vocabularul ebraic și aramaic nu există un cuvânt pentru a descrie rudenia apropiată (văr, cumnat), folosindu-se cuvântul „frate”: Abrahám îl numește pe nepotul său, Lot, „frate” (Gen 13,8; 14,14.16); Làban, unchiul lui Iacób, îl numește pe acesta frate ( Gen 29,12.15). Vechiul Testament are atât în textul ebraic, cât și în traducerea greacă a LXX multe astfel de exemple. Pentru a specifica gradul de rudenie, într-un document juridic, de exemplu, pentru „văr” se scrie: „Fiul fratelui tatălui…” (Lev 10,4). stăteau afară, căutând să-i vorbească! 47Atunci i-a spus cineva: „Iată, mama și frații tăi stau afară și vor să-ți vorbească!”#12,47 Multe manuscrise omit v. 47.. 48Dar el, răspunzând, i-a zis celui care îi vorbise: „Cine este mama mea și cine sunt frații mei?”. 49Și, întinzându-și mâna asupra discipolilor săi, a spus: „Iată mama mea și frații mei! 50Căci oricine face voința Tatălui meu din ceruri, acela îmi este și frate și soră și mamă”. #Dt 23,25-26 #Ex 20,10 #Dt 5,14 #12,41.42 #1Sam 21,2-7 #Lev 24,5-9 #Num 28,9 #12,41.42 #Os 6,6 #Lc 11,31.32 #Lc 14,3.5 #6,26; 10,31 #Lc 12,7.24 #Lc 13,16 #In 5,9; 7,23; 9,14 #27,1 #Mc 11,18 #Lc 19,47 #In 5,16.18 #Mc 3,7-10 #Lc 6,17-19 #8,4; 9,30 #Mc 3,12; 5,43; 7,36 #Is 42,1-4 #Fap 10,38 #Mc 9,40 #Lc 9,50 #1Tim 1,13 #3,7; 23,33 #Lc 3,7 #15,18; Mc 7,21 #In 6,30 #Ióna 1,17 #Ióna 3,5.8 #12,6 #2Cr 9,1-12 #2Pt 2,20 #13,55 #Mc 6,3 #In 2,12 #Fap 1,14

Actualmente seleccionado:

Matei 12: VBRC2020

Destacar

Copiar