YouVersion Logo
Search Icon

Sofonia INTRODUCERE

INTRODUCERE
Titlul și autorul.
Sofonía, în ebraică „cᵊpanyâ”, adică „cel pe care Yhwhîl ascunde (= protejează)”, era fiul unui oarecare Cuși și și-a îndeplinit misiunea profetică în timpul lui Iosía, regele lui Iùda (640-609 î.C.). Deși după numele tatălui ar putea să pară că Sofonía nu este dintr-o descendență pură ebraică, numele antecesorilor prezentanți până la a patra generație (Ghedalía, Amaría și Ezechía) îl confirmă ca fiind un evreu autentic.
Epoca activității sale profetice poate fi precizată mai ușor datorită faptului că în oracolele sale nu se întâlnește niciodată cuvântul „rege”, ci numai cel al funcționarilor de la curte (cf. Sof 1,8; 3,3). De aici, s-ar putea deduce că activitatea lui s-a desfășurat în timpul anilor de regent ai lui Iosía, adică de la 640-628 î.C. (cf. 2Rg 22,1). O confirmare vine din denunțarea cultelor idolatrice din timpul său (cf. Sof 1,4-6). În Cartea a doua a Regilor, aceste nelegiuiri sunt caracteristice epocilor lui Manàse (687-642 î.C.) și Amòn (642-640 î.C.); cu siguranță, aceeași stare de lucruri a continuat în timpul regenței lui Iosía, adică până în anul 628 î.C., când a inițiat reforma sa religioasă profundă.
În oracolele lui Sofonía se simte influența profeților anteriori, ca Àmos și Isaía. Limbajul profetului se remarcă prin simplitate, printr-o sinceritate absolută și energie în slujba convingerii de nezdruncinat a prezenței lui Dumnezeu în evenimentele istorice.
În ciuda faptului că posedă daruri speciale de scriitor și de poet, Sofonía trece des de la subiectul în prima persoană la cel de persoana a III-a. TM conține multe locuri neclare. Se presupune existența unui text ebraic anterior care a stat la baza traducerii LXX.
Teologia.
În centrul mesajului profetului Sofonía se află vestirea judecății divine iminente împotriva Ierusalímului și a ținuturilor limitrofe într-un context de cataclism universal. Această „zi a Domnului” presupune exterminarea popoarelor și ruinarea cetății. Domnul își revarsă asupra domniilor pământului furia și indignarea (Sof 3,8).
Motivele judecății împotriva lui Iùda și a Ierusalímului sunt păcatul de idolatrie, indiferența religioasă, nedreptățile, încălcările legii și abuzul de autoritate. Preoții profanează sanctuarul (cf. Sof 3,4), bogații se iau după modele străine (cf. Sof 1,8), profeții și judecătorii comit violențe (Sof 3,3-4), în timp ce pretutindeni domnește corupția morală. La rădăcina acestui comportament se află orgoliul (Sof 1,16; 2,10.15; 3,11), perfidia (Sof 3,13) și spiritul de rebeliune (Sof 3,1). Și popoarele păgâne sunt pedepsite din cauza aroganței pe care o arată în jignirile aduse poporului ales și în daunele provocate teritoriului acestuia (Sof 2,8-15).
Cu toate acestea, există o cale de mântuire. Va supraviețui în distrugerea generală un rest al poporului care îl caută pe Dumnezeu în „dreptate” și „umilință” (cf. Sof 2,3; 3,7). Deși sărac și oprimat, acest rest își caută refugiul în numele Domnului (Sof 3,12), căruia îi recunoaște puterea supremă, fapt pentru care își pune încrederea în el și ascultă de poruncile sale.
Orizontul salvific al lui Sofoníaeste restrâns la Israel și are caracteristici pământești și naționale. Totuși, principiul spiritual al umilinței și al dreptății conține germenii unui autentic universalism religios.
Idealul religios al lui Sofoníaeste constituirea unei comunități restrânse de credincioși, eliberată de orice siguranță falsă, săracă în bucurii materiale, dar conștientă de prezența lui Dumnezeu în mijlocul său; o comunitate care, iluminată de credință, consideră toate întâmplările vieții și ale istoriei ca o manifestare a puterii și a bunătății divine.
Structura.
Cartea profetului Sofonía se poate împărți astfel:
I. ZIUA DOMNULUI, ÎN Iùda (1,1–2,3)
II. ÎMPOTRIVA NAȚIUNILOR (2,4-15)
III. ÎMPOTRIVA IERUSALÍMULUI (3,1-8)
IV. PROMISIUNI (3,9-20).

Highlight

Share

Copy

None

Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in