Zaharia 14
14
Bătălia escatologică: splendoarea Ierusalímului#14,0 Acest capitol vestește că monoteismul va avea influență până și în cosmos, unificând timpurile („o singură zi”), transformând locurile („înălțarea Ierusalímului”), făcând să dispară ocaziile, ba chiar și amintirea idolatriei și a ghicitoriei (astrele și anotimpurile, Gheèna și Tòfet, Muntele Scandalului), reunificând cultul și pe cei care iau parte la el, israeliți și păgâni: Dumnezeu va fi totul în toți. Desfășurarea luptei escatologice (v. 1-5.12-15) este întreruptă și completată de descrierea stării celei noi a lucrurilor care va urma.
1Iată, vine o zi#14,1 Nu este Ziua Domnului care, pentru Iùda și Ierusalím, a avut loc în 587 î.C., ci este vorba de unul dintre evenimentele care, în asemănare cu cel din 587 î.C., scot în evidență pedeapsa pe care Domnul o trimite poporului său. pentru Domnul când va fi împărțită prada ta în mijlocul tău. 2Voi strânge toate neamurile împotriva Ierusalímului la luptă. Cetatea va fi capturată, casele vor fi jefuite și femeile, batjocorite. Jumătate din cetate va ieși spre captivitate, iar restul poporului nu va fi nimicit din cetate. 3Domnul va ieși la luptă împotriva acestor neamuri ca în ziua când el a luptat, în ziua războiului#14,3 Semnificația textului este obscură. Probabil este o aluzie la intervențiile Domnului în timpurile vechi ale lui Iòsue și ale judecătorilor (cf. Is 9,3; 10,26; 51,9-11), așa cum sunt relatate în Cartea Războaielor Domnului (cf. Num 21,14).. 4Picioarele lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor#14,4 Numai în 2Sam 15,30 mai este numit astfel muntele care se află la est de Ierusalím, de care este despărțit de Valea Cedron (cf. Mt 26,30; In 18,1). Totuși, Ierusalímul nu a fost niciodată atacat din această parte, ci dinspre nord (cf. Is 10,27-32; Mih 1,10-15). Și Ezechièl vede gloria lui Yhwh părăsind Ierusalímul (cf. Ez 10,19) și reîntorcându-se în cetatea sfântă din această direcție (cf. Ez 43,1-4)., care este lângă Ierusalím, spre est. Muntele Măslinilor se va despica de la jumătatea lui, de la răsărit spre apus. Și va fi o vale foarte mare: o jumătate de munte se va depărta spre nord și jumătate, spre sud. 5Veți fugi prin valea munților mei#14,5 BHS propune: „Ghe-Hinòm”. Este valea de la sud de Ierusalím, situată între Cèdron, la est, și Tyròpeon, la vest (= Gheèna)., pentru că valea munților va ajunge la Ațál#14,5 Trebuie identificat cu torentul Wàdi Jasùl, la confluența de la sud de Ierusalím dintre Valea Cèdron și Valea Ben-Hinòm (cf. Ios 15,8b; 18,16).; veți fugi cum ați fugit din fața cutremurului#14,5 Cutremur menționat și de Àmos (Am 1,1). în zilele lui Ozía, regele lui Iúda. Domnul Dumnezeul meu va veni și toți sfinții#14,5 Sunt îngerii care compun curtea Domnului (cf. Ps 29,1; 82,1; Iob 5,1; 6,1; 15,15) și ies ca să lupte împreună cu el (cf. Ps 89,6-8); în contextul actual, fac parte din curtea care îl înconjoară pe Yhwh, regele universului. Această reprezentare a influențat imaginea prin care Isus își va face apariția la a doua venire (Mt 16,27). vor fi cu el.
6În ziua aceea, nu va mai fi lumină, ci frig și ger#14,6 Textul ebraic este obscur. Interpretările sunt diferite: a) „nu va fi lumină strălucitoare și nici de nori”; b) „nu va fi nici prea clar, nici prea întuneric”; c) „nu va fi lumină, ci numai frig și ger” (cf. LXX). Textul se inspiră evident din Gen 8,22.. 7Va fi o zi unică. Ea va fi cunoscută Domnului. Nu va mai fi zi și noapte#14,7 Așa cum a fost la prima creație (cf. Gen 1,5.14) și la cea de după potop (cf. Gen 8,22). Așadar, va fi o unică succesiune de lumină, fără întunericul nopții (cf. Ap 21,23). Ideea luminii perene subliniază dimensiunea nouă a timpului în era escatologică și este caracteristică literaturii apocaliptice (cf. Is 60,1.3). și, la vremea serii, va fi lumină. 8În ziua aceea, vor ieși ape vii#14,8 Imaginea reprezintă realitatea naturală care condiționează atât alimentarea animalelor (cf. Gen 26,19), cât și irigarea câmpurilor (cf. Ez 31,7.14-16 etc.). Aceste referințe la natură sunt folosite pentru a exprima legătura dintre Dumnezeu și om și dintre Dumnezeu și poporul său. Pentru Israèl, Dumnezeu este izvorul de apă (cf. Ier 2,13; 17,13). În Eden, Dumnezeu făcuse să izvorască o apă care se împărțea în patru fluvii (cf. Gen 2,8-14). În epoca mesianică, din partea dreaptă a templului, Dumnezeu va face să țâșnească o apă (cf. Ez 43,1; Il 4,18), și în epoca escatologică, Ierusalímul va fi ca Èdenul primar, locul în care viața va fi asigurată de Dumnezeu însuși. din Ierusalím; jumătate dintre ele spre marea din est, iar jumătate din ele spre cealaltă mare#14,8 Marea de la est, așa cum se observă din Ez 47,8-11 și din Il 2,20; 4,18, este Marea Moartă, limita extremă orientală a Iudèii; marea de la vest este Marea Mediterană, limita occidentală a țării (cf. Ez 47,10).. Și vor fi și vara, și iarna. 9Domnul va fi rege peste tot pământul. În ziua aceea va fi un singur Domn#14,9 Este exprimată suveranitatea universală a regalității Domnului (cf. Ps 47,3). Yhwh, singurul Dumnezeu, este prezentat în opoziție cu idolii (cf. Is 45,5.6.18.21). Faptul că în era escatologică toate popoarele vor fi iahviste și, deci, va fi doar monoteism este tema din Is 2,15; 60; Mih 4,1–5,14; Mal 1,11. și numele lui va fi unul singur. 10Toată țara va deveni ca Arabáh, de la Ghebá#14,10 Cetate din tribul lui Beniamín (cf. Ios 21,17; 1Cr 6,45), la hotarul de nord al Regatului lui Iùda, foarte importantă din punct de vedere strategic în ultima perioadă a Regatului de Nord (cf. 1Rg 15,22). până la Rimón, la sud de Ierusalím#14,10 Trebuie să fie Umm Er-Rammamím, la 15 km nord-est de Bèer-Șèba (cf. Ios 15,32). Așadar, este exprimată extensiunea maximă a țării pe direcția nord-sud în epoca escatologică.; el va fi înălțat și va fi locuit pe locul său de la Poarta lui Beniamín#14,10 Probabil, trebuie identificată cu Poarta Oilor din Neh 12,39, pe latura de nord a cetății. până la locul porții dintâi#14,10 Nu este numele unei porți, ci se referă la o poartă care va fi determinată îndată ca fiind cea mai veche din cetate., până la Poarta Unghiului#14,10 Se afla la cca 200 m vest de Poarta lui Efraím (cf. 2Rg14,13; Ier 31,38), adică pe zidul de pe colina de vest (cf. 2Sam 5,9); este vorba de al doilea zid, mutat mai spre nord de regele Ezechía (cf. 2Cr 32,5)., de la Turnul lui Hananeél#14,10 A fost înlocuit de fortăreața Antonia și este localizat în mod sigur în unghiul de nord-vest al templului. până la teascurile regelui#14,10 Nu pot fi localizate. Ier 31,38 desemnează ca limită a Ierusalímului mesianic turnul lui Hananeèl și Poarta Unghiului. Probabil, această localizare se găsește pe latura de nord-vest a templului, spre Poarta Unghiului.. 11Vor locui în el și nu va mai fi distrugere#14,11 Lit.: „Hērem”. Cuvântul desemnează ceea ce este consacrat în mod absolut lui Dumnezeu. Termenul face parte din vocabularul războiului sfânt (cf. Ios 6,7 șu). Prin extensiune, se declară „anatema”, sau dedicat exterminării. Tot la fel, este „anatema” ceea ce interzice Dumnezeu (cf. Dt 7,26).. Ierusalímul va locui în siguranță.
12Aceasta este plaga#14,12 Cuvântul ebraic corespunzător, „maggēp̄āʰ”, amintește pedepsele lui Dumnezeu asupra poporului în timpul rămânerii în pustiu (cf. Num 14,37; 17,13-15; 25,8-9.18; 31,6; Ps 106,29-30) și din timpul recensământului lui Davíd (cf. 2Sam 24,21.25; 1Cr 21,17.22). cu care Domnul va lovi toate popoarele care au luptat împotriva Ierusalímului: carnea#14,12 Referința la carne lasă să se înțeleagă că este vorba de ciumă. O confirmă și constatarea că acest text se inspiră din Ez 38,22, unde este evocată bătălia escatologică împotriva armatei lui Gog prin ciumă și sânge (cf. Ez 38,21). Faptul că ei se află în picioare subliniază imprevizibilitatea venirii ciumei. lor va putrezi chiar în timp ce vor mai sta pe picioarele lor, ochii lor vor putrezi în orbitele lor și limba lor va putrezi în gura lor. 13În ziua aceea, va fi o mare panică#14,13 Termenul ebraic „mᵊhûmâ” indică perturbarea și consternarea care cuprind toate facultățile umane în fața unei grave calamități publice, fie că este vorba de o înfrângere dezastruoasă (cf. Dt 7,23; 1Sam 14,20), fie de o ciumă (cf. Dt 28,20; 1Sam 5,9.11; Ez 7,7), fie altceva de felul acesta. de la Domnul între ei. Fiecare va prinde mâna aproapelui său și va ridica mâna sa împotriva mâinii aproapelui său. 14Și Iúda#14,14 Va fi o participare reală a tribului la luptă. El nu va mai fi doar spectator, ca la Marea Roșie (cf. Ex 14,13-15), în timpul lui Elizèu (cf. 2Rg 6,6) sau în timpul lui Senaheríb (cf. 2Rg 19,35-36). va lupta împotriva Ierusalímului. Va fi adunată bogăția tuturor neamurilor de jur împrejur: aur, argint și haine foarte multe.
15Astfel va fi plaga calului, a catârului, a cămilei, a măgarului și a tuturor animalelor care vor fi în taberele acelea, ca plaga aceasta.
16Toți cei care vor rămâne dintre toate neamurile care veneau împotriva Ierusalímului vor urca în fiecare an să se prosterneze#14,16 Ierusalím este unicul loc al cultului iahvist. Domnul este recunoscut ca unicul rege al tuturor popoarelor pământului (cf. și Zah 14,9). înaintea regelui, a Domnului Sabaót, și să celebreze Sărbătoarea Corturilor#14,16 Pelerinajul anual obligatoriu pentru popoarele venite din păgânism este numai pentru Sărbătoarea Corturilor, o sărbătoare recentă (cf. Lev 23,33-43; Num 29,12-39; Dt 16,13-15) care coincidea cu recoltarea fructelor (cf. Ex 23,16). Printre sărbătorile anuale, era cea mai veselă (cf. Dt 16,14-16) și cel mai puțin legată de ritualism. Așadar, era cea mai indicată pentru popoarele care proveneau din păgânism.. 17Peste cei din familiile țării care nu vor urca la Ierusalím să se prosterneze înaintea regelui, a Domnului Sabaót, nu va fi ploaie#14,17 Se pare că între pelerinajul la Ierusalím pentru Sărbătoarea Corturilor și darul ploii există o legătură. În timpul celor șapte zile ale acestei solemnități, era un rit legat de apă (cf. In 7,37). Este vorba de ritul libației cu apă înaintea altarului Domnului în fiecare dimineață din timpul sărbătorii. Apa era luată de la izvorul Siloe și era purtată în procesiune în templu.. 18Dacă familia Egiptului nu va urca și dacă nu va veni, nu va fi asupra lor [ploaie]; va fi plaga cu care Domnul a lovit neamurile care nu au urcat să celebreze Sărbătoarea Corturilor. 19Acesta va fi păcatul Egiptului și păcatul tuturor neamurilor care nu vor urca să celebreze Sărbătoarea Corturilor.
20În ziua aceea va fi [scris] pe clopoțeii cailor: „Consacrat Domnului”#14,20 Obiceiul de a scrie pe obiecte caracterul lor sacru era practicat pentru coroana de aur a marelui preot (cf. Ex 28,36; 39,30). Pentru cai, acest lucru trebuia să însemne că erau folosiți la transportarea bogățiilor popoarelor spre Ierusalím (cf. Is 60,5-7; 66,20)., iar oalele din casa Domnului vor fi ca farfuriile înaintea altarului. 21Toate oalele din Ierusalím și din Iúda vor fi consacrate Domnului Sabaót. Vor veni toți cei care aduc jertfă, le vor lua și vor fierbe#14,21 Este vorba despre sacrificiile de comuniune (cf. 1Sam 2,12-14) care erau consumate la ospețe în interiorul sanctuarului (cf. 1Sam 1,4-8). în ele. Nu va mai fi niciun canaanean#14,21 Vg, versiunea aramaică și Targùmul, făcând apel la faptul că locuitorii din Canaàn se ocupau cu comerțul, traduc: „niciun comerciant”. Pare mai degrabă că este vorba de o anumită categorie din populația canaaneană care, încă de la începutul restaurării comunității ebraice, a fost exclusă, adică ar fi samariteni (cf. Esd 4,1-23; Ag 1,2; 2,10-14). în casa Domnului Sabaót în ziua aceea. #Is 4,3 #Mih 1,4 #Am 1,1 #Iúda 14 #Mc 13,32 #Is 60,20; Ap 22,5 #In 7,38 #Ps 22,28-29; Dan 2,44; Ap 11,15 #Dt 6,4 #12,6; Mih 4,1 #Ier 41,10; Ap 22,3 #Ez 38,21 #Ez 39,10 #14,9 #In 2,16
Currently Selected:
Zaharia 14: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
