Tobia 12
12
Descoperirea îngerului#12,0 Autorevelarea îngerului este una dintre culmile narative ale relatării. Îndepărtată fiind orbirea fizică a lui Tobít odată cu revelarea lui Rafaèl, dispare și orbirea spirituală a protagoniștilor. Misiunea îngerului s-a terminat (Tob 3,17); s-a epuizat și acțiunea dramatică. A ajuns momentul deplinei manifestări a misterului divinei providențe. Revelarea misterului nu are loc dintr-o dată, ci gradual.
1Când s-a terminat nunta, Tobít l-a chemat pe Tobía, fiul său, și i-a zis: „Copile, vezi să dai plata omului care a mers cu tine și pune ceva în plus la plată!”. 2El i-a zis: „Tată, cât să-i dau ca plată? Nu aș rămâne păgubit nici dacă i-aș da jumătate din bunurile pe care le-am adus cu mine. 3Pe mine m-a adus înapoi sănătos; pe soția mea a vindecat-o; a adus argintul împreună cu mine și pe tine te-a vindecat. Cât să-i dau ca plată?”. 4Tobít i-a răspuns: „Este drept să ia jumătate din toate bunurile cu care a venit”. 5L-a chemat și i-a zis: „Ia jumătate din toate bunurile cu care ai venit ca plată pentru tine și mergi sănătos!”.
6Atunci el i-a chemat pe amândoi deoparte#12,6 Lit.: „în secret”, detaliu ciudat care este în contrast cu formula: „înaintea tuturor celor vii”, repetată de mai multe ori în discursul lui Rafaèl și care culminează cu porunca din v. 20 de a pune în scris tot ce s-a întâmplat. În general erau spuse în secret lucrurile considerate de importanță maximă. și le-a zis: „Binecuvântați-l pe Dumnezeu și dați mărturie în fața tuturor celor vii pentru lucrurile bune pe care le-a făcut cu voi!#12,6 Hagiograful pune în gura lui Rafaèl lecția morală a povestirii: a-l lăuda pe Dumnezeu, a se ruga, a săvârși binele, a da de pomană. Îngerul ia asemănarea unui înțelept evreu. Tema laudei lui Dumnezeu și a mulțumirii, subliniată în toată cartea, este scoasă în evidență în special aici. Lăudați-l și cântați numele lui! Faceți cunoscute cuvintele lui Dumnezeu tuturor oamenilor cu cinste! Nu încetați să dați mărturie despre el! 7Taina regelui#12,7 Lit.: „misterul” (cf. Sir 22,22; 27,16), adică un plan ocult (cf. Jud 2,2). A ține ascunsă taina regelui nu se referă la nimic în special. Formula este luată din Înțelepciunea lui Ahicàr. e bine să o ții ascunsă, dar faptele lui Dumnezeu să le faci cunoscute și să dai mărturie cu cinste! Faceți binele și răul nu va da#12,7 Lit.: „nu vă va găsi”. peste voi!
8Este bună rugăciunea [făcută] în adevăr și pomana cu dreptate: este mai bună decât bogăția cu nedreptate. Mai bine să faci pomană decât să aduni aur. 9Pomana te scapă de la moarte și ea curăță orice păcat#12,9 Acest concept se găsește în Dan 4,27 și Sir 3,30. Același lucru este afirmat despre caritate în Prov 10,12; 1Pt 4,8 și cf. Prov 16,6-7.. Cei care fac pomană vor fi umpluți de viață. 10Cei care săvârșesc păcat și nedreptate sunt dușmanii propriului suflet.
11Vă voi arăta tot adevărul și nu voi ascunde nimic de la voi; v-am arătat deja și v-am spus: «Taina regelui e bine să o ții ascunsă, dar faptele lui Dumnezeu să le faci cunoscute, premărindu-l». 12Acum, când vă rugați tu și Sára, eu prezentam memorialul#12,12 Acest termen se referă în Biblie la orice act uman – invocație, sacrificiu, sărbătoare, faptă bună – capabil să-l invite pe Dumnezeu „să-și amintească” cu bunăvoință de cel care împlinește acțiunea (cf. Ex 3,15; Fap 10,4). Termenul, care are un caracter oficial, poate să evoce și „memorialul sacrificiilor”, adică părțile din ofrandele arse pe altar „ca mireasmă plăcută” (cf. Lev 2,2). rugăciunii voastre înaintea gloriei Domnului#12,12 Expresie biblică ce indică maiestatea divină, întrucât li se manifestă oamenilor (cf. Ex 33,18-20; Ez 43,1-3). În acest pasaj îl indică pe Dumnezeu însuși (cf. Tob 12,5; 3,16).. Iar când tu îi îngropai pe cei morți, la fel. 13Când nu ai ezitat să te scoli și să părăsești prânzul, să mergi și să-l iei pe cel mort, eu eram trimis la tine să te încerc#12,13 Este vorba de orbire. De obicei, Dumnezeu însuși este cel care-i pune la încercare pe credincioșii săi. O învățătură caracteristică Bibliei este că Dumnezeu îi pedepsește pe cei pe care îi iubește (Dt 13,3; Idt 8,23; 2Mac 6,12-18; Ier 2,30; 5,5; 31,18; Prov 3,12; 22,15; 23,12-14; Înț 3,5; Evr 12,6; Ap 3,19). Uneori și Satana, cu permisiunea lui Dumnezeu, îi pune la probă pe oameni (Iob 1–2). Acesta este singurul pasaj din Biblie în care încercarea îi este atribuită unui înger.. 14La fel m-a trimis Dumnezeu ca să vă vindec pe tine și pe Sára, nora#12,14 Lit.: „mireasa”. ta. 15Eu sunt Rafaél#12,15 Cea mai mare parte dintre îngeri nu are nume. Totuși, în perioada în care era tendința de a-i identifica pe îngeri cu stelele, amintirea textelor biblice după care Dumnezeu „cheamă stelele pe nume” (Is 40,22; Bar 3,33; Iob 37,3; 38,15; Ps 137,4) a contribuit la acordarea unui nume determinat îngerilor care interveneau în istorie. Trei dintre ei au un nume propriu în Biblie: Mihaèl (Dan 10,13-21; 12,1; Iùda v. 9; Ap 12,7), Gabrièl (Dan 8,16; 9,21; Lc 1,9) și Rafaèl (Tob 3,17; 12,15). Cărțile apocrife, printre care cea a lui Enoh, 4Esd, Apocalipsul lui Barùh, Apocalipsul lui Moise, conțin și alte nume: Urièl, Fanuèl, Raguèl, Sarièl, Ieremièl, Faltièl etc, unul dintre cei șapte#12,15 Numărul nu are semnificație matematică, ci una literară: este simbolul care indică totalitatea miniștrilor admiși în prezența lui Dumnezeu. Credința în șapte îngeri este reflectată și în Zah 4,10; Ap 1,4; 3,1; 4,5; 5,6; 8,2. îngeri care stau și umblă înaintea gloriei Domnului”.
16Cei doi s-au tulburat, au căzut cu fața [la pământ]#12,16 Lit.: „au căzut pe fețele lor”. și s-au înspăimântat. 17Dar el le-a zis: „Nu vă temeți! Pacea să fie cu voi! Binecuvântați-l pe Dumnezeu în toți vecii! 18Eu când eram cu voi, nu din bunăvoința mea eram cu voi, ci din voia lui Dumnezeu. Pe el binecuvântați-l în toate zilele și lui să-i cântați! 19Ați văzut că nu mâncam nimic, ci ați avut#12,19 Lit.: „ați văzut”. o vedenie. 20Acum, binecuvântați-l pe Domnul pe pământ și dați mărturie lui Dumnezeu! Iată, eu urc la cel care m-a trimis! Puneți în scris#12,20 Procedeu literar care prezintă cartea ca fiind compusă din porunca îngerului. Hagiograful intenționează să dea lucrării sale o autoritate divină. toate câte vi s-au întâmplat!”. Apoi a plecat#12,20 Lit.: „a urcat”. Este o indicație a ceea ce se numește „natura spirituală a îngerilor”. Rafaèl dispare atunci când misiunea divină s-a terminat.. 21Ei s-au ridicat și nu au mai putut să-l vadă#12,21 Există contacte literare între Tob 12,16-21 și relatările evanghelice ale schimbării la față a lui Isus Cristos, ale învierii și înălțării sale care se află în Evanghelii și în Faptele Apostolilor. Tob 12,16 este paralel cu Mt 17,6; Tob 12,17, cu Mt 28,5.10; salutul de pace, cu Lc 24,36; In 20,19; 21,26; Tob 12,19 este înrudit cu Lc 24,29-42; Tob 12,20, cu In 16,5; 20,17; 21,25; Tob 12,21, cu Fap 1,9.. 22Îl binecuvântau, îi cântau lui Dumnezeu și dădeau mărturie despre el pentru toate aceste fapte mari ale sale și pentru cum li s-a arătat îngerul lui Dumnezeu. #4,14 #5,15 #13,4 #12,11 #1Pt 3,13 #4,10; Sir 3,30; 29,12; Dan 4,24 #12,7 #3,2-6.11-15 #3,16 #1,17-18 #2,4 #3,17 #Lc 1,19 #Ap 8,2 #Jud 13,20 #Jud 13,16 #Jud 13,20; In 20,17 #Fap 1,9
Currently Selected:
Tobia 12: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași