Leviticul 25
25
Anul sabátic
1Domnul i-a zis lui Moise pe muntele Sinài: 2„Vorbește fiilor lui Israél și spune-le: «Când veți intra în țara pe care eu v-o dau, pământul să se odihnească; să fie odihnă în cinstea Domnului!#25,2 Această lege afirmă stăpânirea absolută a lui Dumnezeu asupra Țării Sfinte: solul său trebuie să țină legea sabàtului (cf. Ex 8,20 șu). 3Timp de șase ani să-ți semeni ogorul și timp de șase ani să-ți tai via și să strângi roadele. 4Dar anul al șaptelea să fie sabát, timp de odihnă pentru pământ, odihnă în cinstea Domnului: să nu-ți semeni ogorul și să nu-ți tai via! 5Să nu seceri ce va crește din boabele căzute de la seceriș și să nu culegi strugurii din via ta netăiată#25,5 Lit.: „strugurii celui sfințit al tău”, „strugurii nazireului tău”.: să fie un an de odihnă pentru pământ! 6[Acestea] să fie pentru voi, în timpul odihnei pământului, ca hrană: pentru tine, pentru slujitorul tău, pentru slujitoarea ta, pentru cel tocmit cu ziua și pentru străinul care locuiește cu tine, 7pentru animalele tale, pentru animalele sălbatice din țara ta: toate roadele să fie ca hrană!
Anul jubiliar
8Să numeri șapte săptămâni de ani, de șapte ori șapte ani și zilele acestor șapte săptămâni de ani vor fi patruzeci și nouă de ani!#25,8 Nu este sigur dacă legislația privitoare la anul jubiliar a fost vreodată aplicată în Israèl, dar ea prezintă un ideal dublu: libertatea dobândită la ieșirea din Egipt (cf. v. 55) trebuie să fie redescoperită de toți fiii lui Israèl, iar proprietățile primite ca moștenire la intrarea în Canaàn (cf. Ios 13–21) nu pot fi înstrăinate pentru totdeauna. 1Rg 21 demonstrează această voință de a păstra patrimoniul familial; Is 61 se referă la acest an jubiliar, iar Isus se prezintă în sinagoga din Nazarèt drept cel care aduce vestea cea bună a libertății redescoperite (Lc 4,21). 9Să faci să sune trâmbița răsunătoare în luna a șaptea, în ziua a zecea a lunii, în Ziua Ispășirii să sunați cu trâmbița în toată țara voastră! 10Să consacrați anul al cincizecilea și să vestiți libertatea#25,10 Termenul originar este bogat în sensuri: „plecarea corăbiilor în larg sau a unui roi din stup, iertarea de pedeapsă; iertarea unei datorii, eliberarea sclavilor, a prizonierilor de război sau a militarilor în termen”. în țară pentru toți locuitorii ei: să fie pentru voi an jubiliar#25,10 Lit.: „yôḇēl” înseamnă „berbec”, apoi „corn de berbec” folosit ca trâmbiță.; fiecare dintre voi să-și primească înapoi proprietatea și fiecare să se întoarcă în familia lui! 11Anul al cincizecilea să fie pentru voi an jubiliar: să nu semănați, să nu secerați ceea ce crește de la sine și să nu culegeți via netăiată! 12Este jubileu: să fie sfânt pentru voi! Să mâncați din roadele câmpului!
13În acest an jubiliar, fiecare să se întoarcă la proprietatea lui! 14Dacă vindeți ceva aproapelui vostru sau dacă cumpărați ceva din mâna aproapelui vostru, nimeni să nu-l înșele#25,14 Lit.: „să nu-l oprime”. pe fratele lui! 15Să cumperi de la aproapele tău numărând anii după anul jubiliar, iar el să-ți vândă numărând anii de rod! 16Cu cât vor fi mai mulți ani, cu atât să ridici prețul; și cu cât vor fi mai puțini ani, cu atât să-l scazi; căci el îți vinde numărul [anilor de] rod. 17Nimeni să nu-l înșele#25,17 Lit.: „să nu oprime”. pe aproapele lui și să te temi de Dumnezeul tău; căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
18Să împliniți legile mele, să țineți poruncile mele și să le împliniți și veți locui în țară în siguranță! 19Țara își va da rodul, veți mânca din el și vă veți sătura și veți locui fără frică în ea. 20Dacă veți zice: ‹Ce vom mânca în anul al șaptelea, fiindcă nu vom semăna și nu vom strânge roadele noastre?›, 21vă voi da#25,21 Lit.: „voi porunci”. binecuvântarea mea în anul al șaselea și [țara] va da roade pentru trei ani#25,21 E vorba de trei ani incompleți: anul recoltei, anul sabatic și cel care urmează până când se va culege recolta.. 22Veți semăna în anul al optulea și veți mânca din roadele vechi; până în al nouălea an, până vor veni roadele ei, veți mânca din cele vechi.
Răscumpărarea proprietății
23Pământul să nu fie vândut definitiv; căci țara este a mea, iar voi sunteți străini și oaspeți ai mei. 24În toată țara pe care o aveți în stăpânire, să dați drept de răscumpărare pentru pământ! 25Dacă fratele tău devine sărac și vinde din proprietatea lui, să vină răscumpărătorul său, adică ruda sa, și să răscumpere ceea ce a vândut fratele lui! 26Dacă un om nu are răscumpărător și-i dă mâna#25,26 Adică: „are posibilitatea materială”., pentru că a găsit prețul răscumpărării sale, 27să calculeze anii de la vânzarea lui și ceea ce va trece peste să înapoieze omului căruia i-l vânduse și să se întoarcă la proprietatea lui! 28Dacă mâna lui nu a găsit destul ca să-i dea înapoi, atunci ceea ce a vândut să rămână în mâna cumpărătorului până la anul jubiliar! În anul jubiliar să iasă și să se întoarcă la proprietatea lui!
29Dacă cineva vinde o casă de locuit într-o cetate cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare este limitat#25,29 O casă de locuit într-un oraș este un loc de rezidență de care cineva poate să fie privat fără a-și pierde garanția, în timp ce fondul funciar (v. 23-28) și casa care se află pe acesta (v. 31) sunt instrumente de lucru.. 30Dar dacă această casă care este într-o cetate cu ziduri nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămâne definitiv a cumpărătorului, din generație în generație; nu va ieși în anul jubiliar. 31Casele din sate care nu sunt înconjurate cu ziduri să fie considerate ca și câmpii din țară: ele vor putea fi răscumpărate și [cumpărătorul] va ieși [din ele] în anul jubiliar.
32Cât privește cetățile levíților și casele din cetățile proprietăților lor, levíții să aibă drept de răscumpărare pentru totdeauna!#25,32 Cetățile leviților se bucurau de un statut special, întrucât tribul lui Levi nu a primit proprietăți teritoriale, ci numai câteva cetăți. Singurul bun al levitului era casa. 33Dacă cineva va răscumpăra de la unul dintre levíți casa vândută în cetatea proprietății lui, să fie eliberată în anul jubiliar, deoarece casele din cetățile levíților sunt proprietatea lor în mijlocul fiilor lui Israél. 34Câmpul din jurul cetăților lor să nu se vândă, pentru că este proprietatea lor pentru totdeauna!
Răscumpărarea persoanelor
35Dacă fratele tău devine sărac și-i slăbește mâna lângă tine, să-l sprijini, fie ca străin, fie ca oaspete, ca să trăiască împreună cu tine! 36Să nu iei de la el nici dobândă și nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, ca fratele tău să trăiască împreună cu tine! 37Să nu-i dai banii tăi cu dobândă și să nu-i dai mâncarea ta cu camătă! 38Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v-am scos din țara Egiptului ca să vă dau țara Canaánului, ca să fiu Dumnezeul vostru.
39Dacă fratele tău devine sărac lângă tine și se vinde ție, să nu-l pui să-ți facă muncă de sclav!#25,39 Codul Alianței din Ex 21,2 admite sclavia pe o perioadă de șase ani, cu eliberarea în cel de-al șaptelea an. Într-o altă epocă și într-o situație socială diferită, autorul sacerdotal refuză sclavia, dar admite o slujire plătită până la viitorul an jubiliar. 40Dar să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un oaspete; să muncească cu tine până la anul jubiliar! 41Atunci să iasă de la tine, el și fiii lui care sunt cu el, și să se întoarcă la familia lor și să se întoarcă la proprietatea părinților lor. 42Căci ei sunt slujitorii mei pe care i-am scos din țara Egiptului; să nu fie vânduți cum se vând sclavii. 43Să nu-l stăpânești cu severitate, dar să te temi de Dumnezeul tău!
44Dacă vrei să ai sclavi și sclave dintre popoarele care vă înconjoară, dintre ele să cumperi sclavi și sclave! 45Chiar și dintre fiii străinilor oaspeți la voi, dintre ei puteți să cumpărați și din familia lor care este cu voi, [dintre fiii] pe care i-au născut în țara voastră, și ei vor fi proprietatea voastră. 46Să-i lăsați moștenire fiilor voștri care vin după voi ca pe o moștenire a proprietății; pe ei să-i faceți sclavii voștri pentru totdeauna! Dar pe frații voștri, fiii lui Israél, să nu vă stăpâniți cu severitate unul pe celălalt!
47Dacă un străin sau un oaspete devine bogat, iar fratele tău devine sărac lângă el și se vinde străinului care locuiește la tine sau vreunuia din familia străinului, 48după ce s-a vândut, să aibă dreptul de răscumpărare: unul dintre frații lui să poată să-l răscumpere: 49unchiul lui sau fiul unchiului lui îl pot răscumpăra, cineva care este ruda lui de sânge, din familia lui; sau dacă îi dă mâna, se poate răscumpăra singur. 50Să calculeze împreună cu cel care l-a cumpărat, începând de la anul în care s-a vândut până la anul jubiliar; iar prețul vânzării sale să fie potrivit cu numărul anilor, al zilelor unui muncitor tocmit care este la el. 51Dacă mai sunt încă mulți ani în fața lor, va plăti răscumpărarea după prețul cu care a fost cumpărat; 52dacă mai rămân puțini ani până la anul jubiliar, să calculeze și să-și înapoieze răscumpărarea potrivit cu numărul anilor [care au rămas]! 53Să fie la el ca un muncitor tocmit cu anul; și acela la care va fi să nu-l stăpânească cu severitate înaintea ochilor tăi!
54Iar dacă nu este răscumpărat în niciunul dintre aceste feluri, să iasă de la el în anul jubiliar, el și fiii lui care sunt cu el! 55Căci fiii lui Israél sunt slujitorii mei; ei sunt slujitorii mei pe care i-am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. #Dt 15,1-11 #Ps 39,13 #Rut 4,1-12 #Num 35,1-8; Ios 21,1-42; Ez 48,13-14; 1Cr 6,39-66 #Dt 15,7-8 #Ex 22,24; Dt 23,20-21 #11,45; 22,33; 26,45; Ier 11,4; 24,7 #Ex 21,2-6; Dt 15,12-18; Ier 34,8-16 #Neh 5,8 #Num 27,8-11
Currently Selected:
Leviticul 25: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
