Iob 41
41
1Iată, speranța ta este falsă!
Oare nu este dărâmat cineva chiar și la vederea lui?#41,1 Nimeni nu se poate confrunta cu Leviatànul, cu atât mai puțin cu Dumnezeu, așa cum pretinde Iob. Egiptenii erau îngroziți în fața crocodilului și se credea că nu poate fi prins. Înțelesul unor versete din acest capitol este neclar. Unele expresii i s-ar putea atribui lui Dumnezeu, dar e mai corect să fie înțelese ca referindu-se la monstru (cf. Ier 30,21; 49,19; 50,44).
2Nu este nimeni așa de îndrăzneț#41,2 Lit.: „crud”.,
ca să-l ațâțe.
Cine este cel care va putea sta în fața mea?
3Cine mi-a venit înainte ca să-l răsplătesc?
Tot ce este sub ceruri este al meu.
4Nu voi trece sub tăcere vorbăria lui,
nici cuvintele viteze,
nici frumusețea ordinii sale.
5Cine-și va descoperi în față îmbrăcămintea
și cine va intra printre dinții săi dubli?
6Cine poate deschide porțile gurii lui?
În jurul dinților lui este teroare.
7Șirurile scuturilor#41,7 Este vorba de solzii strâns uniți care protejează spatele monstrului. [sale] sunt mărețe,
strânse cu o pecete strâmtă.
8Se ating unul de altul#41,8 Lit.: „omul de fratele lui”.,
încât vântul nu trece printre ele.
9Se ating unul de altul,
sunt prinse și nu pot fi despărțite.
10Strănuturile#41,10 Crocodilul împrăștie cu violență stropi de apă care strălucesc în lumina soarelui ca roua. Ochii săi, de culoare roșiatică, duc cu gândul la auroră. Hieroglifele egiptene, pentru a indica aurora, folosesc imaginea ochilor crocodilului. sale fac să lucească lumina, ochii săi sunt ca pleoapele zorilor.
11Din gura lui pleacă flăcări,
scapără ca niște scântei de foc.
12Din nările lui iese fum,
ca o oală aburindă și un cuptor arzând.
13Suflarea lui aprinde cărbunii
și din gura lui iese o flacără.
14În grumazul lui stă puterea
și înaintea lui saltă groaza.
15Ceea ce atârnă de trupul lui este lipit,
turnat pe el și nu se mișcă.
16Inima lui este tare#41,16 Lit.: „turnată”. ca piatra#41,16 Metaforă care arată caracterul crud și încăpățânat.,
tare ca piatra de moară de dedesubt.
17Când se ridică, se înspăimântă cei puternici#41,17 Lit.: „zeii”. Probabil este o aluzie la mitul zeilor care tremurau înaintea lui Mardùk.,
dau greș din cauza terorilor [sale].
18Cel care apropie de el sabia nu o ridică, nici sulița, nici săgeata, nici lancea.
19Consideră fierul ca paiul
și bronzul, ca lemnul putred.
20Nu-l pune pe fugă săgeata#41,20 Lit.: „fiul arcului”.,
iar pietrele de praștie se întorc la el ca pleava.
21Ca pleava este considerată bâta
și râde de lancea care vibrează.
22Sub el sunt cioburi ascuțite:
se întinde ca grapa peste pământ#41,22 Lit.: „argilă, lut”..
23Face să clocotească adâncul ca o oală
și marea o pune ca unsoare.
24În urma lui este o cărare de lumină
și abisul este considerat precum căruntețea.
25Nu este pe pământ cine să-l domine;
el este făcut să fie fără frică.
26Privește toate cele semețe,
el este rege peste toți puii animelelor#41,26 Lit.: „fiii animalelor feroce”. Animalele sunt prototipul tuturor puternicilor din această lume, pe care numai Dumnezeu îi ține sub comanda sa (cf. Iob 40,7-14). feroce”#41,26 Se încheie aici intervenția lui Dumnezeu. Domnul nu-i răspunde lui Iob pe plan intelectual. Acceptă dorința lui de a intra în dialog, de a-l interpela, demonstrând astfel o înțelegere divină față de om. Dumnezeu nu-l mângâie pe Iob în durerea lui. După ce îi permisese lui Satàna să-l încerce, cuvintele de mângâiere ar fi fost ipocrite. Dumnezeu face în așa fel ca Iob să se cunoască în profunzime pe sine în confruntarea cu puterea divină și să ajungă să ia o hotărâre curajoasă: să accepte condiția sa de om, creatură limitată și chemată la un act de credință în Dumnezeul care a acceptat provocarea lui.. #9,4; 40,4 #Rom 11,35 #Ex 19,5; Dt 10,14; Ps 24,1; 50,12 #15,26 #3,9 #Ap 9,17 #Ps 18,9 #Ez 29,3 #Ez 32,2 #28,8
Currently Selected:
Iob 41: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
