Iudita 8
8
IV. IUDÍTA
Prezentarea Iudítei#8,0 Văduva Iudíta, personificarea poporului evreu care crede, pioasă, observantă a prescrierilor legale, are un profil moral superior oricărui elogiu (v. Idt 8,1-8). Mustrându-i pe conducătorii poporului pentru lipsa de încredere în Dumnezeu, îi întărește în credință pe conaționalii săi, prevăzând o intervenție eliberatoare a lui Dumnezeu, singurul Dumnezeu adorat în Israèl, care și-a fixat locuința în templu (9-27). Iudíta se declară promptă să devină instrumentul divin al eliberării poporului său (v. 28-36).
1În zilele acelea a auzit Iudíta#8,1 Numele înseamnă „iudaică” și se mai găsește numai într-un singur loc în Biblie, fiind purtat de o străină (cf. Gen 26,34). Importanța ei este pusă în evidență de genealogie, cea mai lungă listă de acest tip rezervată în Biblie unei femei., fiica lui Merári#8,1 Autorul dă o listă de șaisprezece strămoși ai Iudítei (inclusiv Israèl); nu toți sunt cunoscuți din alte izvoare, iar în multe cazuri tradiția textuală nu este uniformă în a-i prezenta. „Meràri” apare în lista cronologică a leviților cântăreți de la al doilea templu (cf. 1Cr 5,27; 6,1); „Ox” nu este un nume ebraic, ci de origine greacă; „Rafaín”, în Gen 14,5, este un nume de popor; „Salamièl” era capul tribului lui Simeòn atunci când Israèlul a ieșit din Egipt (cf. Num 2,12; 6; 7,36); „Sarasadai” și „Natanaèl” se găsesc și în Num 1,8; 26,8. Alte nume derivă din Neh 12,12-21, din lista preoților pentru slujirea templului în epoca lui Ioiachím și sunt contemporani unii cu alții. Cu această genealogie sumară se ajunge până la capul tribului, adică la unul dintre cei doisprezece fii ai lui Iacòb care ar trebui să fie Simeòn (cf. Idt 9,2), dar care nu este menționat în textul grec., fiul lui Ox, fiul lui Iosíf, fiul lui Oziél, fiul lui Elchía, fiul lui Ananía, fiul lui Ghedeón, fiul lui Rafáin, fiul lui Ahitób, fiul lui Elía, fiul lui Helchía, fiul lui Elíab, fiul lui Natanaél, fiul lui Salamiél, fiul lui Sarasadái, fiul lui Israél. 2Soțul ei era Manáse#8,2 Numele se găsește în Esd 10,16.30 și este printre cei care s-au căsătorit cu femei străine., din tribul și din patria ei#8,2 Alegerea soțului din același trib (cf. Tob 5,11) indică o atitudine de observare strictă a legii, atitudine tipică iudaismului post-exilic.. El a murit în zilele secerișului orzului. 3A fost pus peste cei care legau snopii pe câmp și dogoarea a venit asupra capului său; a căzut la pat și și-a aflat sfârșitul în Betúlia, cetatea lui. L-au înmormântat împreună cu părinții săi în ogorul#8,3 Este un arhaism care amintește de înmormântarea Sarei și a lui Abrahàm (cf. Gen 23,17-19; 25,7-10; cf. și Idt 16,23). dintre Dotáim și Balamón#8,3 Lipsa de precizare a locului este deliberată (cf. Idt 3,9; 4,4; 7,3).. 4Iudíta era văduvă în casa ei de trei ani și patru luni. 5Și-a făcut un cort#8,5 Este vorba de o cameră de vară construită pe terasa casei; ea slujea de loc de odihnă și de rugăciune (cf. Jud 3,20; 2Sam 19,1; 2Rg 4,10). pe terasa casei ei, și-a încins coapsele cu sac și purta hainele văduviei#8,5 Doliul pentru moartea soțului dura șapte zile, dar Iudíta hotărâse să poarte hainele în semn de fidelitate față de soțul defunct și ca exercițiu ascetic (cf. 2Rg 6,30). ei. 6Postea în toate zilele văduviei ei, în afară de ajun#8,6 Observarea acestor zile de pregătire la sărbători, echivalate cu sărbătorile înseși, corespunde unei tradiții liturgice târzii. Vorbește despre ea legislația talmudică. și [ziua] de sabát, în ajun și [ziua] de lună nouă, în sărbători și când era veselie pentru casa lui Israél. 7Era frumoasă la înfățișare și foarte plăcută la chip. Soțul ei, Manáse, i-a lăsat aur și argint, slujitori și slujitoare, animale și ogoare, și ea a rămas [stăpână] peste ele. 8Nu era nimeni care să aducă împotriva ei vreun cuvânt rău pentru că se temea mult de Dumnezeu.
9A auzit cuvintele cele rele ale poporului împotriva principelui, căci se descurajaseră din cauza lipsei de apă; a auzit toate cuvintele pe care Ozía le-a spus către ei atunci când le-a jurat că va preda cetatea după cinci zile asiriénilor. 10A trimis-o pe slujitoarea ei de încredere, care administra toate bunurile ei, și i-a chemat pe Hábris și pe Hármis, bătrânii cetății ei. 11Au venit la ea și ea le-a zis:
„Ascultați-mă, principi ai locuitorilor din Betúlia! Nu este drept cuvântul pe care l-ați rostit înaintea poporului în ziua aceasta și jurământul pe care l-ați pronunțat și l-ați stabilit între Dumnezeu și voi și ați spus că vă veți preda dușmanilor noștri dacă în aceste [zile] Domnul nu se întoarce spre ajutorul vostru#8,11 Cuvintele femeii sunt pline de un profund sentiment religios și de curaj bărbătesc. Ea pare mai îndrăzneață decât Davíd, mai valoroasă decât Iùda Macabèul: singură, Iudíta este dispusă să înfrunte puterea armatei păgâne.. 12Acum, cine sunteți voi să-l ispitiți pe Dumnezeu în ziua de astăzi și să vă puneți pe voi mai presus de Dumnezeu în mijlocul fiilor oamenilor?#8,12 Asemenea lui Iob (Iob 38,2), bătrânii din Betùlia greșesc punând în discuție planurile lui Dumnezeu. Asemenea lui, trebuie să se umilească și să tacă. Însă autorul Cărții Iudítei, mai mult decât cel al lui Iob, invită la încredere filială. Concepția despre eficacitatea rugăciunii exprimată aici este aproape creștină. Pe de altă parte, sunt posibile diferite interpretări ale versetului: „voi țineți locul lui Dumnezeu prin autoritatea oficială pe care o aveți” sau „voi vă erijați în locul lui Dumnezeu, prejudiciind planurile lui”. 13Voi îl puneți la încercare pe Domnul atotputernic#8,13 Titlu divin folosit în textele post-exilice (cf. Sir 50,14; 2Mac 1,25; Înț 7,25)., dar nu veți cunoaște nimic niciodată. 14Căci profunzimea inimii omului nu o descoperiți și cuvintele înțelepciunii lui nu le discerneți. Cum îl veți înțelege pe Dumnezeul care a făcut toate acestea și cum veți recunoaște gândirea lui și cum veți cerceta planul lui? Nicidecum, fraților, nu-l mâniați pe Domnul Dumnezeul nostru! 15Căci dacă nu vrea să ne vină în ajutor în aceste cinci zile, el are puterea să ne scape în zilele în care vrea și să ne piardă în fața dușmanilor noștri. 16Voi să nu cereți garanții#8,16 Luând garanții de la un datornic, cineva îl constrânge pe acesta să restituie împrumutul la timpul fixat. Condiția celor cinci zile de așteptare este ca un fel de garanție care îl obligă pe Dumnezeu să intervină. ale planurilor Domnului Dumnezeului nostru, pentru că Dumnezeu nu poate fi amenințat ca un om și nici presat ca un fiu al omului!
17Pentru aceasta, așteptând mântuirea de la el, să-l invocăm spre ajutorul nostru și el va asculta glasul nostru dacă îi va plăcea!
18Căci nu s-a ridicat în generațiile noastre, nici nu este în ziua de astăzi vreun trib, nici vreun loc, nici vreun popor sau cetate de la noi care să se închine zeilor făcuți de mână de om#8,18 Catastrofa națională din 587 î.C. i-a spulberat Israèlului, iubitor al idolilor canaaneeni, orice iluzie cu privire la eficacitatea cultelor păgâne (cf. Esd 9,1-9; 10,1-44; Neh 13,1-9.23-31)., așa cum a fost în zilele de odinioară. 19Părinții noștri au fost dați sabiei și prăzii și au căzut în mod mizerabil#8,19 Lit.: „cu cădere mare”. înaintea dușmanilor noștri. 20Noi însă nu am cunoscut un alt Dumnezeu în afară de el. De aceea sperăm că nu ne va privi cu dispreț nici pe noi și nici pe vreunul din generația noastră#8,20 Teza a fost deja afirmată de Ahiòr și însăși Iudíta o va relua înaintea lui Holofèrn. Împreună cu conaționalii săi, Iudíta face un examen de conștiință națională: rezultă că poporul este nevinovat de idolatria denunțată de profeți..
21Căci dacă noi vom fi cuceriți, va fi cucerită la fel toată Iudéea și vor fi profanate cele sfinte ale noastre, iar [Dumnezeu] va cere cont prin sângele nostru pentru profanarea lor. 22Moartea fraților noștri, cucerirea țării și devastarea moștenirii noastre le va întoarce asupra capului nostru în mijlocul popoarelor oriunde vom fi sclavi. Și vom fi piatră de încercare și de rușine înaintea celor care ne vor fi cumpărat. 23Căci sclavia noastră nu se va îndrepta spre bunăvoință, ci Domnul Dumnezeul nostru o va preface în dezonoare. 24Acum, fraților, să le arătăm fraților noștri că viața lor depinde de noi și că cele sfinte, templul și altarul, se sprijină pe noi!
25Pe lângă toate acestea, să-i mulțumim Domnului Dumnezeului nostru, care ne încearcă pe noi ca și pe părinții noștri#8,25 Istoria patriarhilor îi oferă Iudítei ocazia să sublinieze semnificația pe care o au încercările trimise de Dumnezeu credincioșilor săi. Strâmtorările pentru cei pe care Dumnezeu îi iubește nu sunt o pedeapsă, ci un semn de bunăvoință din partea Domnului și, de aceea, este drept să-i mulțumim. Reflecția apare des în cărțile sapiențiale (Prov 3,12; Qoh 2,3-5; Înț 11,5-10) și în Noul Testament (Evr 12,5-7; Ap 3,19).. 26Amintiți-vă câte a făcut cu Abrahám#8,26 Aluzie la faptele relatate în Gen 22,1-19; 27,1; 28,5; 29,22-30; 32,3–33,20., prin câte l-a încercat pe Isáac și câte i s-au întâmplat lui Iacób în Mesopotámia Síriei#8,26 Este regiunea Haràn. când era păstor la turmele lui Lában, fratele mamei sale! 27Căci nu se răzbună pe noi așa cum i-a trecut pe ei prin foc ca să le cerceteze inimile, ci Domnul îi pedepsește spre înțelepciune pe cei care se apropie de el#8,27 Aluzie la alianța sinaitică ce-l leagă pe Israèl de Domnul și pe Domnul de Israèl (cf. Dt 4,7).”.
28Ozía a zis către ea: „Toate câte le-ai spus, din inimă bună ai vorbit și nu este nimeni care să fie împotriva cuvintelor tale. 29Înțelepciunea ta nu este cunoscută doar de astăzi, ci de la început tot poporul a cunoscut inteligența ta, la fel cum este bună firea inimii tale. 30Însă poporul este foarte însetat și ne-a forțat să facem după cum le-am spus și să ne obligăm cu un jurământ pe care nu-l putem încălca. 31Acum, roagă-te pentru noi#8,31 Ozia recunoaște superioritatea religioasă a văduvei care-i vorbește., pentru că ești o femeie evlavioasă, și Domnul va trimite ploaie ca să umplem rezervoarele noastre și să nu mai ducem lipsă!”.
32Iudíta le-a spus: „Ascultați-mă și voi face un lucru care va fi amintit fiilor poporului nostru din generație în generație! 33Voi să stați la poartă noaptea aceasta, iar eu voi ieși împreună cu slujitoarea mea de încredere! Și, în zilele în care ați spus că veți preda cetatea dușmanilor noștri, Domnul îl va vizita pe Israél prin mâna mea#8,33 Această expresie este repetată de opt ori în Idt 8–16. Ar putea să însemne, simplu, „prin mine”, însă, din paralelele care o însoțesc, se deduce un sens mai profund. În timpul Exodului, atotputernicia divină folosește mâna lui Moise ca instrument al său (Ex 9,22-23; 10,12-13; 14,16). În Iudíta, Dumnezeu se folosește de mâna unei femei pentru a repeta evenimentul glorios al exodului. Tema instrumentului slab, folosit pentru faptele mari ale lui Dumnezeu, este subliniată în toată istoria revelației.. 34Voi să nu cercetați fapta mea, iar eu nu vă voi spune#8,34 Planul divin trebuie să rămână secret, ca să fie garantată gratuitatea absolută a acțiunii divine. până când nu voi termina ceea ce vreau să fac!”. 35Ozía și principii i-au zis: „Mergi în pace și Domnul Dumnezeu să fie cu tine, ca să te răzbuni pe dușmanii noștri!”. 36Iar ei, întorcându-se de la cort, au plecat la taberele lor. #Num 1,6; 2,12 #2Rg 4,18-20 #Gen 35,29; 50,13 #2Rg 4,10 #1Rg 21,27; 2Rg 6,30 #1Sam 25,3; Est 2,7 #Dan 13,2.27 gr. #1Sam 11,4-5 #Mih 3,9 #7,28-31 #Ex 17,2; Ps 95,9 #Ier 17,9; Ps 44,22 #Is 40,13; Mih 4,12 #Dan 3,17-18 #Num 23,19 #2Sam 15,25; 1Mac 3,60 #Ps 44,18-21; Înț 15,4 #Ps 78,58-62 #Is 26,13 gr.; Dan 3,41 gr.; Bar 3,7 #1Mac 2,50; 5,32; 13,4 #Dt 8,2 #Gen 22 #Gen 25,50 #Gen 29–31 #Ps 17,3; 26,2; Înț 3,5-6; Sir 2,5 #Prov 3,11-12 #Iob 29,22 #Prov 20,11; Înț 8,19; Sir 51,13 #1Sam 12,19; 2Rg 19,4 #Jud 4,9; Dt 4,9; Ps 78,4 #Mt 26,13 #1Sam 1,17; Mc 5,34; Lc 7,50 #Dt 32,43
Currently Selected:
Iudita 8: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași