Leviticul 16
16
Legea pentru sărbătoarea de peste an a ispășirii
1Domnul, lui Moise, i-a vorbit,
Îndată după ce-au pierit
Doi dintre-ai lui Aron copii:
2„Pe al tău frate, să-l previi,
Căci trebuie Aron să știe –
Când, în al Meu cort, o să vie –
Că nu tot timpul va putea
Să treacă, de acea perdea,
Care-nlăuntru e aflată
Și care este așezată
Ca să acopere privirii,
Acel capac al ispășirii
Cari, pe chivot, trebuie pus.
În acest fel îi vei fi spus
Tu, lui Aron, ca să nu piară,
Când, în lăcaș, intra-va iară.
Peste capac, un nor va sta,
În care Mă voi arăta.
3Aron va trebui să știe,
În al Meu cort deci, cum să vie.
Iată dar, ce va face el:
Are să ieie un vițel –
Care să aibă drept menire
De jertfă pentru ispășire –
Și un berbec ce îl socot,
Să-Mi fie ardere de tot.
4Să-și ia, pe el, tunica lui –
Deci tunica preotului –
Care, din in, este țesută.
Să-și ia izmana lui, făcută –
De-asemenea – din in subțire,
Și brâul, ale cărui fire –
La fel – din in, s-au împletit.
Apoi să-și pună – negreșit –
Mitra de in. Aste veșminte
Sunt, pentru preot, haine sfinte.
Cu ele, fi-va îmbrăcat,
După ce-ntâi el s-a spălat.
5De la ai lui Israel fii,
Doi țapi, el va lua. Să știi
Că țapii vor avea menire
De jertfă pentru ispășire.
Mai trebuie, de-asemenea,
Și un berbece să mai ia,
Pe care Eu am să-l socot
Să-Mi fie ardere de tot.
6Aron s-aducă, pentru el –
Precum se cere – un vițel.
Acesta fi-va folosit
Drept jertfă pentru ispășit.
Aron deci, prin a lui menire,
Are să facă ispășire
Apoi, în fața Domnului
Și pentru el și pentru-ai lui.
7Să ia doi țapi care, aduși,
Vor fi, la cort, spre a fi puși
În fața Domnului. Apoi,
8Aron, pentru aceștia doi,
S-arunce sorți, ca să se știe,
Ai cui vor trebui să fie:
Unu-i al Domnului astfel,
Iar altu-i al lui Azazel.
9Aron are să ia, de-ndată,
Țapul pe care îl arată
Sorții, că e al Domnului,
Și-l va aduce-n fața Lui,
Drept jertfă pentru ispășit.
10Iar țapul care a ieșit,
La sorți, drept pentru Azazel,
Viu trebuie a fi pus el
Apoi, în fața Domnului,
Slujind deci, prin menirea lui,
La împlinirea ispășirii.
Să-l lași apoi, în voia firii:
Deci să îl ducă în pustie,
Unde va trebui să fie –
Țapul acel – liber lăsat,
Lui Azazel fiindu-i dat.
11Aron să-și ia al său vițel
Și-apoi, să facă, pentru el –
Și pentru toată casa lui –
Acolo-n fața Domnului,
O ispășire, de îndat’.
După ce fi-va-njunghiat
12Vițelul său, Aron să ia
Cădelnița. Să pună-n ea
Cărbuni aprinși – adică jar –
De pe al Domnului altar.
Loc, trebuie să-i mai rămâie,
Să pună doi pumni de tămâie –
Tămâia cea mirositoare,
Mărunt pisată – după care,
Va duce tot ce va avea,
În partea de după perdea.
Astă perdea are menire,
În cort, de-a face despărțire.
13În spatele perdelei dar,
Tămâia s-o pună pe jar.
Dacă tămâia-n acel loc
Are a fi pusă pe foc,
Va face-n fața Domnului,
Un nor de fum. Menirea lui
E de-a-nveli-n pâcla-i subțire,
Capacul pentru ispășire
Cari, pe chivot, e așezat.
În acest fel, va fi cruțat
De la pieire; iar apoi,
Se va întoarce înapoi
14Și-n sângele vițelului,
Își va vârî degetul lui,
Pentru că trebuie stropit
Capacul, către răsărit.
De șapte ori, în fața lui,
Cu sângele vițelului,
El să stropească, ne-ncetat.
15Apoi trebuie-njunghiat
Țapul care avea menire
De jertfă pentru ispășire
Adusă-n fața Domnului,
Pentru întreg poporul Lui.
Sângele țapului adus
Va trebui să fie dus,
Dincolo de perdeaua care
Este în cort, despărțitoare,
Căci face-va apoi, cu el,
Ca și cu cel de la vițel.
Cu sânge, trebuie stropit
Înspre capac și, negreșit,
Se va stropi și-n fața lui,
Cu sângele vițelului.
16Aron deci, prin a sa menire,
Să facă astfel, ispășire,
Pentru locașul Meu cel sfânt
Și pentru toate câte sânt
Necurății, în rândul lor –
Acela al copiilor
Lui Israel – pentru oricare,
A legilor Mele, călcare,
Prin care au păcătuit.
La fel, trebuie împlinit
Și pentru cortul ce-i chemat
„Al întâlnirii”, cort aflat
În mijlocul poporului,
În mijlocu-ntinării lui.
17Când face slujba ispășirii
Aron, în cortul întâlnirii,
Nimeni să nu se afle-n el.
Numai Aron este acel
Care primește învoire,
Să săvârșească ispășire,
Pentru locașul Meu cel sfânt,
Pentru toți cei cari ai lui sânt
Și pentru tot poporu-acel,
Cari este al lui Israel.
18Când se va-ntoarce înapoi –
Afară deci – Aron, apoi,
Va merge la altarul Lui,
Aflat în fața Domnului,
Să facă, prin a sa menire –
Și pentru-acesta – ispășire.
Din sângele vițelului,
Precum și din al țapului,
Să ia apoi, să ungă dar,
Coarnele-aflate pe altar.
19Cu degetul, sânge, să ia
Și să stropească-asemenea,
De șapte ori, peste altar,
Ca să-l sfințească așadar,
De toată-ntinăciunea lui –
Adică de-a poporului.”
Țapul pentru Azazel
20„La încheierea ispășirii
Pentru-acel cort al întâlnirii,
Pentru locașul sfânt ce-l are
Cortul și-apoi pentru altare,
Țapul cel viu să fie-adus.
21Aron, atunci, își va fi pus
Mâinile-asupra țapului.
Cu mâinile pe capul lui,
Mărturisi-va, peste el,
Păcatele lui Israel:
Tot ceea ce s-a săvârșit,
Prin care s-a păcătuit,
Tot ceea ce-i fărădelege,
Toate călcările de lege.
Toate acestea fiind spuse,
Pe capul țapului, sunt puse.
Apoi, el fi-va izgonit
Către pustie. Însoțit
Va fi de-un om anume, care
Primi-va astă-nsărcinare.
22Țapul va duce-atunci, cu el,
Greșelile lui Israel –
Fărădelegi ce-a săvârșit –
Într-un pământ sterp, pustiit.
Deci țapul trebuie să fie
Eliberat, doar în pustie.
23Aron să intre înapoi,
În cort; să-și lepede apoi,
Veșmintele de in, cu care
Se îmbrăcase, la intrare
În sfântul Meu locaș. Să-și spele,
24Într-un loc sfânt, trupul și-acele
Straie, din in, să le îmbrace.
După ce toate le va face,
Să iasă-afară, să se ducă
Ș, jertfele să le aducă.
Aceste jertfe le socot
Să-Mi fie ardere de tot.
S-aducă deci, arderea lui
Și arderea poporului,
Și-apoi – după a sa menire –
Are să facă ispășire,
În fața Mea, și pentru el
Și pentru-ntregul Israel.
25Grăsimea jertfei cu menire
De jertfă pentru ispășire
Să o aducă pe altar,
Ca să o ardă pe-al său jar.
26Referitor la omu-acel
Cari, țapul – pentru Azazel –
Va trebui să-l izgonească,
Iată ce are să-mplinească:
‘Nainte ca să intre iară,
În tabără, să-și spele-afară,
Trupul și straiele și-apoi,
Să intre-n tabără-napoi.
27Va trebui, în urmă, iară,
Din tabără, să iasă-afară,
Pentru-a lua atunci cu el
Și țapul și vițelu-acel
Cari dați au fost, de ispășit –
Al căror sânge, folosit
Fost-a, la cortul întâlnirii,
La săvârșirea ispășirii.
Aceste trupuri, într-un loc,
Duse vor fi și arse-n foc,
Cu pieile și carnea lor
Și cu baliga jertfelor.
28Cel ce le arde, să păzească
Ce trebuie să împlinească:
‘Nainte ca să intre iară,
În tabără, să-și spele-afară,
Trupul și straiele și-apoi,
Să intre-n tabără-napoi.”
Sărbătoarea ispășirii
29„Această lege, să se știe
Că veșnică are să fie:
A zecea zi când va cădea,
În an, în luna a șaptea,
Cu toți va trebui să știți
Ca sufletul să vă smeriți,
Și oprit este fiecare,
Să săvârșească vreo lucrare.
Din lucru-atunci, va fi oprit
Cel care e-mpământenit
Ca băștinaș, dar și cel care
Este, la voi, în adunare,
Și locuiește ca străin.
30Când zilele acestea vin,
Veți face ispășire voi
Și curățiți veți fi apoi,
Față de Domnul, negreșit,
De tot păcatul săvârșit.
31Această zi când o să vie,
Ca un Sabat, voiesc să fie,
În care, toți să stați în tihnă,
Să îi dați trupului, odihnă.
În acea zi, voiesc să știți
Ca, sufletul, să vă smeriți,
Cu toți, în față-Mi, pentru că
Este o lege veșnică.
32Preotul, prin a sa menire,
Atunci va face ispășire,
Căci, ungere, a căpătat
Și astfel, fost-a închinat,
Mereu, în slujba Domnului.
Fiu-i urmează tatălui,
În slujba lui, la preoție.
Atuncea el are să fie,
În straiele de in, gătit,
Acest veșmânt fiind sfințit.
33Gătit apoi, cu-acest veșmânt,
El, pentru locul cel prea sfânt,
Are să facă ispășire.
Și pentru cortul de-ntâlnire,
Să facă ispășire dar;
De-asemeni, și pentru altar
Și pentru preoți, după care,
Pentru întreaga adunare.
34Această lege, să se știe
Că, veșnică, are să fie,
Pentru poporu-acesta: iată,
În fiecare an, o dată,
O să se facă ispășire –
Așa precum v-am dat de știre –
Pentru întregul Israel.”
Aron a împlinit și el,
Ceea ce Domnu-a poruncit,
Prin Moise-atunci când i-a vorbit.
Currently Selected:
Leviticul 16: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
