Leviticul 17
17
Locul pentru jertfe
1Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
2„Către Aron și fiii lui,
Și-asemenea poporului,
Vei spune: „Domnul a vorbit
Și iată ce a poruncit:
3„Când cineva, din Israel,
Un bou, o capră, sau un miel,
În tabără a-njunghiat –
Ori în afară l-a tăiat –
4Și nu aduce vita lui,
Apoi, la ușa cortului,
Ca să-l aducă așadar,
În fața Domnului, drept dar,
De sângele ce l-a vărsat,
Omul se face vinovat;
Acesta, fără îndoială,
Îi va fi pus la socoteală.
Cel care astfel a greșit,
Voiesc să fie nimicit,
Din mijlocul poporului –
Aceasta e pedeapsa lui!
5De-aceea, ai lui Israel
Copii vor proceda astfel:
Ei nu își vor înjunghia
Jertfa, pe câmp, ci au s-o ia
Ca, preotului, să o ducă.
Acesta are s-o aducă,
Apoi, la ușa cortului,
S-o pună-n fața Domnului,
Ca jertfă pentru mulțumire.
6Preotul, prin a lui menire,
Cu jertfa ce o s-o primească –
Cu al ei sânge – să stropească
Peste altarul Domnului
Aflat la ușa cortului.
Apoi, să ardă, pe altar,
Grăsimea jertfei dată-n dar,
Căci astfel, un miros plăcut,
Îi va fi, Domnului, făcut.
7Să nu-și aducă jertfa lor,
Ca să o dea idolilor
Cu care, încă, mai curvesc,
Pentru că Eu le dăruiesc
O lege care vreau să fie
Ținută, pentru veșnicie,
De oamenii ăstui popor,
Precum și de urmașii lor.
8Tu să le spui, în acest fel:
Dacă vreun om, din Israel,
Sau vreun străin cari locuiește,
La voi, în țară, îndrăznește,
O ardere de tot, s-aducă –
Ori altă jertfă – făr’ s-o ducă
9Întâi, la ușa cortului,
S-o-nfățișeze Domnului,
Omul acela – negreșit –
Are să fie nimicit.”
Să nu mănânce sânge
10„Dacă un om, din Israel –
Sau din străini-aflați la el –
Mănâncă sânge, va vedea
Că-Mi voi întoarce Fața Mea,
Îndată, împotriva lui –
Deci împotriva omului
Care, cu sânge, s-a hrănit –
Și astfel, fi-va nimicit.
11Vă spun că viața trupului –
(Sufletul) – e-n sângele lui.
V-am dat sângele așadar,
Ca voi să-l puneți pe altar,
Pentru că este-a lui menire
De a vă face ispășire
Pentru al vostru suflet. Iată,
Prin viața care e aflată
În sânge, voi să aveți știre
Că vi se face ispășire.
12Copiilor lui Israel,
De-aceea le-am vorbit astfel:
„Mereu, opriți, o să fiți voi,
Ca să mâncați sânge; și-apoi,
Oprit e și străinul care
Este la voi, în adunare.
13Dacă vreun om, din Israel –
Sau vreun străin aflat în el –
Ucide-o fiară, la vânat,
Ori păsări, bune de mâncat,
Să verse sângele pe care
Al său vânat, în el, îl are,
Căci trebuie, cu a sa mână,
Să-l învelească, în țărână,
14Pentru că viața trupului,
Aflată e-n sângele lui.”
De-aceea-am zis, în acest fel,
Copiilor lui Israel:
„Cu nici un chip, să nu mâncați,
Sângele trupului. Aflați
Că este viața trupului,
Ascunsă în sângele lui.
Cel ce, cu sânge, s-a hrănit,
Are să fie nimicit!
15Oricare om, din Israel –
Străin sau băștinaș, la fel –
Atunci când întâmpla-se-va
Că are a mânca, cumva,
Carne, din fiara sfâșiată
Sau care, moartă, e aflată,
Să-și spele haina, imediat,
Să-și scalde trupul. Necurat,
Omul acela o să fie,
Până când seara o să vie.
Apoi, va fi, din nou, curat.
16Dar dacă el nu s-a scăldat
Și haina nu-i e curățită,
Fărădelegea săvârșită
Prin carnea ce a fost mâncată,
Asupra lui, va fi purtată.”
Currently Selected:
Leviticul 17: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca