Ioan 9
9
Vindecarea unui orb din naștere
1Pe drum, Iisus, când a trecut,
Un orb din naștere-a văzut.
2Ai Săi discipoli au voit
A ști: „Cine-a păcătuit,
Învățătorule, ce crezi,
De acest om, pe care-l vezi,
S-a născut orb? Părinții lui?
Sau, e păcatul omului?”
3Atuncea, către ucenici,
Iisus a zis: „Nici el și nici
Ai săi părinți nu au greșit –
Nimeni nu a păcătuit.
S-a născut orb, ca să se-arate
Lucrările mari, minunate,
Ale lui Dumnezeu, în el –
De-aceea, s-a născut astfel.
4Cât este ziuă, Eu muncesc –
Lucrez de zor – să-nfăptuiesc
Lucrarea Celui, ce v-am zis,
Că-n astă lume, M-a trimis.
Când are să se înnopteze,
Nimeni nu poate să lucreze.
5Cât sunt în lume, pe pământ,
Aici, Lumina lumii sânt.”
6Când a sfârșit de cuvântat,
El, în țărână, a scuipat,
Tină făcu și-ai orbului
Ochi, unsu-i-a, cu mâna Lui.
7„Te spală, într-o scăldătoare –
A Siloamului – știi care” –
Acelui orb, Iisus i-a zis;
(„Siloam” înseamnă „Trimis”.)
Orbul, ascultător, s-a dus,
Făcând așa cum i s-a spus
Și-ndată, el și-a căpătat,
8Vederea. Toți s-au minunat –
Vecini și cei ce l-au știut
Că-i cerșetor – când l-au văzut,
Și se-ntrebau: „Nu el ședea,
În locu-acesta, și cerșea?”
9„Ba da, el e” – unii ziceau;
„Seamănă doar” – alții spuneau.
„Sunt eu, sunt eu!” – orbul a zis.
10„Dar ochii, cum ți s-au deschis?”,
Cu toți-atunci l-au întrebat.
11Cel ce-a fost orb, a cuvântat:
„Un om, unul Iisus numit,
Acela m-a tămăduit;
A făcut tină și mi-a pus,
Apoi, pe ochi, iar eu m-am dus,
Așa precum m-a îndemnat,
La Siloam, de m-am spălat.
Astfel, vedere-am dobândit.”
12„Unde-i Acel om” – au voit
A ști cu toți. „Eu, acum, viu!” –
Răspunse fostul orb – „Nu știu!”
Cercetarea orbului de Farisei
13Atuncea, l-au luat cu ei
Și-l duseră, la Farisei.
14Era chiar ziua de Sabat,
Când orbul fost-a vindecat,
Cu tina pusă de Iisus.
15Din nou, multe-ntrebări i-au pus
Și Fariseii, orbului,
Despre tămăduirea lui.
El zise: „Tină a făcut,
M-a uns cu ea și am văzut,
După ce, ochii, mi-am spălat.”
16„Nu ține, ziua de Sabat,
Omul Acel? E foarte greu,
Să crezi că, de la Dumnezeu,
Sosește El” – unii ziceau.
Alții, în schimb, se întrebau:
„Un păcătos – un om – cum poate,
Astfel de semne minunate,
Ca să înfăptuiască, oare?”
Și, între ei, fu dezbinare.
17Iarăș’, pe orb, l-au întrebat:
„De Cel care te-a vindecat –
Cel care ochii ți-a deschis –
Tu ce crezi?” „E proroc” – le-a zis
Orbul – „căci bine m-a făcut.”
18Iudeii, însă, n-au crezut
Că a fost orb, dar i-au chemat,
Pe-ai săi părinți, și-au întrebat:
19„Acesta-i fiul vostru, care
S-a născut orb? El o fi, oare?
Cum dară de, acuma, vede?!”
20Părinți-au zis: „Ce putem crede?
E-al nostru fiu. Orb, s-a născut.
Ne minunăm de ce-am văzut!
21Cum vede, cine i-a deschis
Ochii, nu știm! Pare un vis!
Dar, iată cum să procedați:
Mai bine, să îl întrebați
Pe el; e-n vârstă și, firește,
Poate vorbi, în ce-l privește.”
22Părinții lui așa vorbeau,
Căci, de Iudei, ei se temeau.
Știau ce-aveau de gând să facă,
Cu ei și cu al lor fiu, dacă
Mărturiseau despre Iisus
Și, că-I Hristosul, ar fi spus:
Din sinagogă, imediat,
Pe toți, afară, i-ar fi dat.
23Aste motive i-au silit,
Pe acei oameni, de-au vorbit,
Iudeilor, în acest fel,
Zicând: „Să-l întrebați, pe el.”
24Când Fariseii l-au chemat,
Pe orbul ce-a fost vindecat,
I-au zis: „Slavă, lui Dumnezeu,
De-acuma, să Îi dai, mereu!
Cel ce te-a vindecat, pe tine,
E-un păcătos, știm foarte bine.”
25„O fi sau nu, un păcătos,
Nu știu! Ci știu doar că m-a scos
Din bezna-n care m-am născut!”–
Răspunse orbul. „N-am văzut,
Însă acuma, am ajuns
Să văd, și-atât îmi e de-ajuns!”
26Atunci, ei – iar – au întrebat:
„În ce fel, fost-ai vindecat?
Ce ți-a făcut și ce ți-a zis,
Încât, ochii ți s-au deschis?”
27„Am spus, dar nu m-ați ascultat!”
Le zise el. „Vreți, ne-apărat,
Încă o dată, s-auziți?
Sau vreți și voi să-I deveniți
28Discipoli?” Ei au tăbărât,
Cu gura, și l-au ocărât:
„Tu-I ești discipol, cum vedem!
Dar noi, ai lui Moise, suntem!
29Lui Moise, Domnul i-a vorbit;
Însă, de unde a venit
Acesta, nimenea nu știe.”
30Omul răspunse: „Totuși, mie,
Mi-a deschis ochii, și-am văzut!
De-aici, mirarea-mi s-a născut:
Că voi nu știți de unde vine.
31Însă, cunoașteți, foarte bine,
Că Dumnezeu, de păcătoși,
N-ascultă. Cei evlavioși –
Și temători de Dumnezeu –
Care fac voia Sa mereu,
Aceia doar, sunt ascultați.
Voi, acest lucru, îl știați!
32Dar de când lumea s-a-ntocmit,
Nicicând, nu s-a mai pomenit,
Ca cineva să fi deschis,
Unui orb, ochii – pare vis! –
Născut fără vedere. Eu,
33Dacă nu de la Dumnezeu,
Omul Acesta vine, zic,
Că n-ar putea face nimic!”
34„Tu ești, cu totul, în păcat
Născut!” – i-au zis ei, imediat.
„Pe noi ne-nveți?! Meriți ocară!”
Apoi, l-au scos, grabnic, afară.
Iisus întâlnește pe orb în Templu
35Iisus află ce s-a-ntâmplat –
Că orbu-afară a fost dat –
Iar când, apoi, l-a întâlnit,
Din întâmplare, i-a vorbit:
„Crezi în Fiul lui Dumnezeu?”
36„Dar cine e, Doamne, căci Eu
Voiesc a crede-n El” – a spus
Omul acela, iar Iisus
37Îi zise: „Tu L-ai întâlnit:
E Cel ce te-a tămăduit –
Acela ce te-a făcut bine,
Care vorbește-acum cu tine.”
38„Cred Doamne, cu-adevărat!”–
Orbul I-a zis, și s-a-nchinat.
39„Eu am venit ca, lumea toată,
Astfel, să fie judecată:” –
A zis Iisus – „cei orbi să vadă;
Iar cei ce văd, să nu mai vadă
Și orbi s-ajungă.” Lângă ei,
40Erau prezenți și Farisei
Care L-au auzit și-apoi,
I-au zis: „Doar orbi, n-om fi și noi!”
41„De ați fi orbi” – a cuvântat
Iisus – „nu ați avea păcat.
Dar zis-ați „Vedem”, într-un glas,
Și-astfel, păcatul v-a rămas.”
Currently Selected:
Ioan 9: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
