Ioan 7
7
Necredința fraților lui Iisus
1Iisus a părăsit Iudeea
Și S-a-ndreptat spre Galileea,
Iudeii vrând să Îl omoare.
2Era în prag de sărbătoare,
Căci praznicul Iudeilor –
Sau praznicul Corturilor –
3Se-apropia. Către Iisus,
Atuncea, frații Săi au spus:
„Du-Te-n Iudeea, să Te vadă
Ai Tăi discipoli și să creadă
Lucrările care le faci.
N-avem dreptate? De ce taci?
4Nimeni, pe-ascuns, nu a făcut
Ceva, când vrut-a, cunoscut,
A fi de toți: deci, de îndată,
Te du și – lumii – Te arată!”
5Ai Săi frați, astfel, Îi vorbeau,
Pentru că nici ei nu-L credeau.
6„Al Meu timp încă, n-a sosit;
Dar, pentru voi e potrivit,
Oricând – prielnic vă e el.
Cu lumea, voi sunteți la fel.
De-aceea, ea nu vă urăște.
7Pe Mine-n schimb, Mă prigonește,
Pentru că am mărturisit
De răul ce l-a săvârșit.
8Deci voi, la praznic, vă urcați!
Pe Mine, nu Mă așteptați,
Căci timpul Meu, nu a sosit,
Iar vremea nu Mi s-a-mplinit.”
9După discuția aceea,
Iisus rămase-n Galileea.
Iisus în Ierusalim la praznicul Corturilor
10După ce frații Săi s-au dus –
La praznic – merse și Iisus;
Dar nu pe față, ci ferit,
Spre a nu fi descoperit.
11Mereu, Iudei-L căutau,
La acel praznic, și-ntrebau:
„Unde-I?” Dar nimeni nu știa.
12Mulțimea, despre El, vorbea
Numai în șoaptă. Mulți ziceau:
„Este om bun”; alții spuneau:
„Duce norodu-n rătăcire”.
13Însă, pentru că aveau știre,
Cum că Iudei-L căutau –
De El – pe față, nu vorbeau.
14Când se-ntâmplau aceste toate,
Era cam pe la jumătate
Praznicu-acel, și-atunci, Iisus,
La Templu, hotărât, S-a dus,
Să-mpartă-nvățătura Lui,
Cu dragoste, norodului.
15Iudeii, toți, se minunau:
„Cum poate-Acest om”, se-ntrebau,
„Să fie-atât de învățat,
Când, nici o școală, n-a urmat?!”
16„Știința Mea” – Iisus le-a zis –
„E-a Celui care M-a trimis.
17Cel ce vrea, voia Lui, să facă,
Ajunge-va să știe dacă,
Învățătura ce-o dau Eu,
E-a Mea, sau a lui Dumnezeu,
Sau de vorbesc Eu, de la Mine.
18Cel ce vorbește, de la sine,
Va căuta doar slava lui;
Dar Cel ce-o cată pe-a Celui
Cari L-a trimis, a arătat
Că El este adevărat
Și că-n lăuntrul Său, nu poate,
Ca să se afle strâmbătate.
19Nu v-a dat Moise, Legea? Cine,
Această Lege, o mai ține?
Să-Mi spuneți dar, de ce voiți,
Acuma, să Mă omorâți?”
20Norodul I-a răspuns: „Ai drac,
Căci oamenii, nimic, nu-Ți fac.
Cum poți, atuncea, să spui oare,
Că cineva vrea să Te-omoare?”
21Iisus zise: „Am săvârșit
Un lucru doar, și v-ați uimit,
Cu toții, de a Mea lucrare.
22Moise, porunca privitoare
La circumcizie, v-a dat.
Nu de la Moise a plecat
Acea poruncă – știți prea bine –
Ci de la patriarhi, ea vine.
Deci, împrejur, voi l-ați tăiat,
Pe om, în ziua de Sabat.
23Vă spun dar, fără înconjur:
Dacă, tăierea împrejur,
Chiar în Sabat e practicată
Pentru-a nu fi Legea călcată,
De ce atunci, v-ați tulburat
Și, împotrivă-Mi, v-ați sculat
Pentru că am tămăduit
Pe un biet om, nenorocit,
Într-un Sabat? Seama luați
24La voi și nu mai judecați
Doar după-nfățișare, toate,
Ci judecați după dreptate.”
25Unii – de la Ierusalim –
S-au întrebat: „Din câte știm,
Nu este El, Acel pe care,
Ei caută să Îl omoare?
26Și totuși, iată-L că vorbește,
Pe față, și nu se ferește,
Iar ei, cu toți, tac. Nu cumva –
Cei mari – vor fi știind ceva,
Și-au cunoscut, cu-adevărat,
Că e Hristosul așteptat?
27Pe Acest om, noi Îl știm bine,
Dar pe Hristos – de unde vine,
De unde este – n-o să fie
Nimeni, în stare, ca să știe.”
28Pe când îl învăța Iisus,
În Templu, pe norod, a spus:
„Mă știți și Mă cunoașteți bine.
Dar n-am venit Eu, de la Mine;
De-aceea spun – și v-am mai zis –
Acela, care M-a trimis,
E drept și este-adevărat,
Dar voi nu-L știți și, niciodat’
Pe-Acela, nu L-ați cunoscut.
29Eu însă-L știu, Eu L-am văzut,
Eu Îl cunosc, căci Eu sunt Cel
Care venit-am de la El,
Pentru că Eu – cum am mai zis –
La voi, de El am fost trimis.”
30Să-L prindă, ei s-au străduit,
Dar pentru că nu I-a sosit
Timpul, în pace, L-au lăsat.
31Mulți, din cei ce L-au ascultat,
Crezură-n El, și se-ntrebau –
Unii pe alții – și ziceau:
„Voi credeți că Hristosul – dacă
Are să vină – o să facă
Semne, în plus, de ce-am văzut
Că omu-Acesta a făcut?”
32Când Farisei-au auzit
Că, prin mulțime, s-a șoptit,
Pe seama Lui, aprozi au pus,
Ca să Îl prindă, pe Iisus.
33„Iată că Eu mai sunt cu voi,
Puțină vreme, iar apoi,
Mă duc la Cel ce M-a trimis,
Aici la voi” – Iisus a zis.
34„Atunci, o să Mă căutați,
Dar nu-ți putea să Mă aflați.
Acolo unde Eu fi-voi,
Nu veți putea veni și voi.”
35Mirați, Iudeii se-ntrebau,
Căci ei, nedumeriți, erau:
„Unde vrea, oare, să se ducă?
Spre Grecia oare-o apucă,
La cei care s-au răspândit
În acea țară? I-a găsit,
Pe-aceia doar, să îi învețe?
Vrea – Grecilor – să dea povețe?
Cum spune, că n-o să-L găsim?
36Ce-s aste vorbe – vrem să știm –
„Atunci, o să Mă căutați,
Dar nu-ți putea să Mă aflați;
Acolo unde Eu fi-voi,
Nu veți putea să mergeți voi”?”
Iisus, apa vieții
37Praznicu-aproape se sfârșise.
Ultima zi, a sa, venise,
Ea fiind ziua cea mai mare,
A sărbătorii. În picioare,
Iisus, atunci, S-a ridicat
Și zise: „Cel ce-i însetat,
Vină la Mine, ca să bea!
38Cel ce credință va avea,
În Mine, trebuie să știe,
Că râuri, mari, de apă vie,
Din a lui inimă țâșnesc,
Precum Scripturile vorbesc.”
39Când aste vorbe a rostit,
La Duhul Sfânt S-a referit,
Pe care, toți cei ce credeau
În El, a Îl primi, urmau –
Duhul nu fuse dăruit,
Căci Domnul n-a fost proslăvit.
Încercări pentru prinderea lui Iisus
40Mulți, din norod, L-au auzit
Și-au zis: „Acesta, negreșit,
Este proroc.” Alții ziceau:
41„Este Hristos”. Uni-ntrebau:
„Hristos, din Galileea, vine?
42Dar, în Scriptură, zice bine
Cum că Hristosul va să vie
Din a lui David seminție,
Din Betleem. Cum o fi oare?”
43Făcutu-s-a, deci, dezbinare
În inima norodului,
Atuncea, din pricina Lui.
44Unii voiau ca să Îl prindă,
Dar nimeni n-a-ndrăznit să-ntindă
Mâna, asupra Sa. La fel,
45Aprozii, care, după El,
Trimiși au fost, n-au cutezat
Să-L prindă, ci s-au înturnat
La preoți și la Farisei.
Aceștia au strigat la ei:
„Vorbiți! De ce nu L-ați adus
46Pe Acel om?!” Aprozi-au spus:
„Pe nimeni n-am mai auzit,
Vreodat’, ca El, să fi vorbit.
Astfel de om, n-am mai văzut.”
47„Nu cumva-n El îți fi crezut?”–
Ziseră Fariseii. „Cum?
V-ați dus pe-al rătăcirii drum?!
48Crede, în El, vreunul din noi,
Sau din cei mari? Auziți voi?!
49Doar gloata asta ne-nvățată
În Lege, care-i blestemată!”
50Dar, Nicodim – cel ce s-a dus,
Noaptea, să-L vadă pe Iisus,
Și-acum era-ntre Farisei –
Zise, îndată, către ei:
51„A noastră Lege-a condamnat
Un om, făr’ a-l fi judecat?”
52Ei i-au răspuns c-o întrebare:
„Nu ești, din Galileea, oare?
Tu cercetează – de nu crezi –
Și-atuncea, singur, ai să vezi,
Că niciodat’, din acel loc,
Nu a ieșit nici un proroc.”
53(Sfârșind ce au avut de spus,
Spre casă-apoi, cu toți s-au dus.
Currently Selected:
Ioan 7: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
