Matheu 16
16
CAP. XVI.
1 Atunçea s’aprochiară Fariseilĭi și Sadu keilĭi tra s’lu cărtéscă, și îlĭ căftară s’lĕ spună unŭ semnu din çerŭ. 2Ma elŭ rĕspunse și lĕ ḑise: cându întunérecă ḑiçețĭ: 3Serinu va s’hibă că aroșésce çerŭlu, și diminéță ḑiçețĭ: Astă ḑi va s’hibă furtună, că çerulŭ éste aroșŭ și nouratŭ. Ipocrițĭ! fața çerŭluĭ scițĭ s’o alégețĭ, ma sémnele a timpurilorŭ nu putețĭ s’le cunoscețĭ? 4Generațiune rea și curvă, semnu caftă; și semnu nu va s’lĭ se da, de câtŭ mașĭ semnulŭ a profetŭluĭ Iona. Și ’lĭ alasă și fugi.
5Și viniră discipulĭi a luĭ în partea alantă, și s’agărșiră, s’lĭa pâne. 6Iară Iisusŭ lĕ ḑise: Mutrițĭ și avegliațĭ ve de aluatŭlu a Fariseilorŭ și Sadukeilorŭ. Ma nĕșĭ s’minduiea în mintea lĕ, 7și ḑiçea că pâne nu luămŭ. 8Iară Iisusŭ cându cunoscu aeste lĕ ḑise; çe vĕ minduițĭ în mintea vĕ o voĭ, cu puțină credință, că nu luatŭ pâne? 9Nică nu acăchisițĭ, niçi v’aduçețĭ aminte açéle çinçi pânĭ, açelorŭ çinçi m̄ilĭ și câte coșurĭ luatŭ? 10Niçi açéle șépte pânĭ, açelorŭ patru m̄ilĭ și câte cănistre luatŭ? 11Cumŭ n’acăchisițĭ că nu vĕ grăiĭ a vóuĕ tră pâne, ma s’vĕ aveglĭațĭ de aluatulŭ a Fariseilorŭ și Sadukeilorŭ? 12Atunçea acăchisiră că nu lĕ ḑise s’avéglĭe de aluatŭ u a pânelĭeĭ ma de învĕțătura Fariseilorŭ și Sadukeilorŭ.
13Și cându vine Iisusŭ în părțile Çesarielĭeĭ a luĭ Filipŭ, întreba pre discipulĭi și lĕ ḑiçea: care ḑicŭ ómenilĭi că escu eu hilĭlŭ a omŭluĭ? 14Iară elĭ ḑiseră: Nescănțĭ ḑicŭ că escĭ Ioanŭ Botezătorŭlŭ; Alțĭ Ilia, și alțĭ Ieremia, ică unŭ din profeți. 15Elŭ lĕ ḑiçe: Ma voĭ care ḑiçețĭ că escu? 16Și respunse Simon Petru și ḑise: Tine esci Christolu hilĭlu a v̄iŭluĭ Dumneḑeŭ. 17Și respunse Iisusŭ și ’lĭ ḑise: Fericitŭ escĭ Simone hilĭlu a luĭ Iona, că trupŭ și sănge nu țĭ descoperi aestă, ma Tată‐m̄eŭ açelŭ din çerŭ. 18Și eŭ țĭ ḑicŭ că tine esci Petru, și pre aestă chétră va s’adarŭ biserica mea, și porțile a chisĕlĭei nu va s’lĭ o pótă.
19Și va s’țĭ dau clĭeile a amirărilĭeĭ din çerŭ; și içe‐va s’legĭ peste locŭ, legatŭ va s’hibă și în çerŭ; și içe va s’deslegĭ preste locŭ, deslegatŭ va s’hibă și în çerŭ. 20Atunçea dimândă a discipulĭlorŭ a luĭ, s’nu spună la vêr‐nu că elŭ éste Iisusŭ Christosŭ. 21De atunçea înçepu Iisusŭ să spună discipulĭi a luĭ, că prinde elŭ s’m̄érgă la Ierusalimŭ, și s’pată multe de la Aușilĭi, și s’hibă omorîtŭ și să ’nv̄iéza a treia‐ḑi. 22Atunçea Petru ’lŭ luă singurŭ, și ’lŭ încăcie dicêndŭ‐lĭ: s’țĭ hibă m̄ilă de vetea ta, Dómne; nu va să s’facă aestă la tine. 23Iară elŭ s’turnă și ’lĭ ḑise a luĭ Petru: fugĭ de la mine Satano m̄ĭ escĭ scandalŭ; că nu te minduescĭ la lucrele a luĭ Dumneḑeŭ, ma la açéle a ómen̄ĭlorŭ.
24Atunçea Iisusŭ ḑise: a discipulĭlorŭ a luĭ: s’vrure çine‐va s’v̄ină după mine, la să se lépădă de vetea luĭ, și să ’șĭ lĭa crucea luĭ, și s’v̄ină după urma mea. 25Că açelŭ care va s’ascapă bana luĭ, va s’ochéră; ma açelŭ care va s’chéra banaluĭ tră mine, va s’o află. 26Că çe diaforŭ are omŭlu s’fure că amintă tută lumea, și ’șĭ chére bana luĭ? Ică çe va s’ da omŭlu în locŭlu a sufletŭluĭ a luĭ? 27Că hilĭlu a omŭluĭ va s’v̄ină în gloria Tată‐sĕuĭ cu Anghelĭi aluĭ, și atunçea va s’ plătéscă a cuĭ‐çe‐do după fapta luĭ. 28Dealihea vĕ ḑicŭ, că sŭntu niscânțĭ din açelĭ çe sta aóçe, carĭ nu va s’gustă mórte, până çându s’védă hilĭlu a omŭluĭ, că v̄ine tru amirărilĭea luĭ.
Избрани в момента:
Matheu 16: AROM
Маркирай стих
Споделяне
Копиране
Искате ли вашите акценти да бъдат запазени на всички ваши устройства? Регистрирайте се или влезте
Historical text first published by theBritish and Foreign Bible Society in 1889.