Популярни библейски стихове от Matheu 16

Споделяне

Atunçea Iisusŭ ḑise: a discipulĭlorŭ a luĭ: s’vrure çine‐va s’v̄ină după mine, la să se lépădă de vetea luĭ, și să ’șĭ lĭa crucea luĭ, și s’v̄ină după urma mea.

Și eŭ țĭ ḑicŭ că tine esci Petru, și pre aestă chétră va s’adarŭ biserica mea, și porțile a chisĕlĭei nu va s’lĭ o pótă.

Și va s’țĭ dau clĭeile a amirărilĭeĭ din çerŭ; și içe‐va s’legĭ peste locŭ, legatŭ va s’hibă și în çerŭ; și içe va s’deslegĭ preste locŭ, deslegatŭ va s’hibă și în çerŭ.

Că açelŭ care va s’ascapă bana luĭ, va s’ochéră; ma açelŭ care va s’chéra banaluĭ tră mine, va s’o află.

Că çe diaforŭ are omŭlu s’fure că amintă tută lumea, și ’șĭ chére bana luĭ? Ică çe va s’ da omŭlu în locŭlu a sufletŭluĭ a luĭ?

Elŭ lĕ ḑiçe: Ma voĭ care ḑiçețĭ că escu? Și respunse Simon Petru și ḑise: Tine esci Christolu hilĭlu a v̄iŭluĭ Dumneḑeŭ.

Și respunse Iisusŭ și ’lĭ ḑise: Fericitŭ escĭ Simone hilĭlu a luĭ Iona, că trupŭ și sănge nu țĭ descoperi aestă, ma Tată‐m̄eŭ açelŭ din çerŭ.