Matheu 14
14
CAP. XIV.
1Tru açe’ŭ timpŭ avḑi Erodŭ Tetrarhulŭ, 2fama luĭ Iisusŭ, și ḑise a servitorĭlorŭ: Aestu éste Ioanŭ Botezătorŭlu; elŭ se sculă din morțĭ, și de‐açea s’facŭ ciudĭi prin nĕsŭ. 3Că Erodŭ acățândŭ pre Ioanŭ ’lŭ legă, și ’lŭ băgă tru înclĭsóre, 4tră Erodiada mu ĭérea frate‐suĭ Filipŭ. Că Ioanŭ lĭ ḑiçea: nu țĭ éste lĭertatŭ s’o aĭ pre ia. 5Și vrea s’lŭ móră, ma ’lĭ era frică de poporŭ, că lŭ avea ca unŭ profetŭ. 6Iară cându Erodŭ sĕrbătoria ḑiua luĭ de nascere, hilĭea a Erodiadĕlĭeĭ giucă nolgica luĭ, 7și ’lĭ plăcu a luĭ Erodŭ. Tr’açea déde sborŭ u cu giurămêntŭ ca s’lĭ da içe va s’caftă. 8Iară nĕsă învĕțată de muma sa, ḑise: Dă‐m̄ĭ açia tru unŭ phiatŭ capŭlu a luĭ Ioanŭ Botezătorŭlu. 9Și amirălu se învirină, ma de giuramêntele çe avea faptă, și de arŭșine câtrĕ açelĭ çe ședea cu elŭ, dimândă s’lĭ se da. 10Și petrecu de lĭ tălĭară capulŭ a luĭ Ioanŭ tru înclĭsóre. 11Și îlĭ s’aduse capŭlu a luĭ tru phiatŭ și îlĭ se déde a fétĕlĭeĭ, și ’lŭ duse a mă‐saĭ. 12Și viniră discipulĭi a luĭ, și sculară trupulŭ, ’lŭ îmmormêntară, și decara viniră îlĭ déderă tru scire a luĭ Iisusŭ. 13Și Iisusŭ cândŭ avḑi, s’depărtă de acolo cu ună luntre, singurŭ, la unŭ locŭ deșertŭ. Și de cara avḑî ghimta, s’duse de la çetățĭ după nĕsŭ pe pade.
14Și cându eși Iisusŭ, veḑu mulțime mare și ’lĭ se féçe milă de elĭ, și vindecă lângețilĭi a lorŭ.
15Iară cându întunecă, s’aprochiară de elŭ discipulĭi a luĭ, și ’lĭ ḑiseră: Deșertu éste locŭlu, și óra este trecută; sălăghia mulțimea s’ducă pre tru horĭ, să’șĭ acumpĕră mâncare. 16Ma Iisusŭ lĕ ḑise: nu lĕ lipséce s’ducă; dațĭ‐lĕ voĭ s’măcă. 17Ma elĭ ’lĭ ḑiseră: n’avemŭ aóçe afară de çinçi pân̄ĭ și doĭ pesci. 18Și elŭ lĕ ḑise: Aduçetĭ‐m̄ĭ le açia.
19Și dimândă, a mulțimilĭeĭ s’șédă, pre érbă, și luă açele çinçi pânĭ și doilĭi pesci, și înălțândaluĭ oclĭi câtrĕ çerŭ, lĕ déde urăciune, și frâmse pânile, și le déde a discipulĭlorŭ a luĭ, iară discipulĭi a mulțimilĭeĭ.
20Și mâncară tuțĭ și se săturară, și adunară armăsĕturĕle de bucățĭ dóuĕ‐sprĕ-ḑéçe cóșe ’mpline. 21Și açelĭ çe mâncară era vĕr‐nă çinçi m̄ilĭ de bărbațĭ, afară de mulĭerĭ și feciorĭ.
22Și tru‐óră agum̄usi Iisusŭ discipulĭi a luĭ să întră în luntre, și sa m̄érgă ’nainte naparte, până cându elŭ să să’ăghiască mulțimea. 23Și după çe sălăghi mulțimea, s’alină pre munte singurŭ, să se înclĭnă, și cându întunecă, era singurŭ acolo. 24Și tora luntrea s’afla nolgica de amare, Și bătută de valurĭ, că vîntulŭ era contra. 25Și tru a patra viglă a nóptelĭeĭ, s’duse câtrĕ nĕșĭ Iisusŭ imnândŭ peste amare. 26Și cându lŭ veḑură discipulĭi imnândaluĭ preste amare, s’cutremburară, și ḑiseră, că éste aumbră, și de frică strigară. 27Ma tru‐óră Iisusŭ lĕ grăi și lĕ ḑise: Avețĭ curagiu, eŭ escŭ; nŭ avețĭ frică. 28Iară Petru respunse și ’li ḑise: Dómne s’fure că esci tine dimândă m̄ĭ s’v̄inŭ și eu la tine preste apă. 29Și elŭ ḑise: Vino! Și Petru s’depuse de tru luntre, și îmnă pre apă ca s’v̄ină la Iisusŭ. 30Ma cându veḑu vintulŭ vĕrtosŭ, s’aspĕrie, și cându înçepu să se afundă strigă, și ḑise: 31Dómne ascapă‐me. Și tru‐óra Iisusŭ tése mâna, ’lŭ acăță și lĭ ḑise: 32Tine cu puțină credință! de çe te îndoișĭ? 33Și după çe întrară elĭ în luntre, stătu vintulŭ. Iară açelĭ de tru luntre viniră și se înclĭnară la elŭ și lĭ ḑiseră: Cu dealihea hilĭlu alŭ Dumneḑĕu esci.
34Și după ce străbătură, viniră tru locŭlu Ghenisaretŭ. 35Și cându lŭ cunoscură ómenĭlĭi de tru aestu locŭ, petrecură tru tute părțile de avĕrliga, 36și ’lĭ aduseră a luĭ pre tuțĭ lângețĭlĭi. Și lŭ ruga mași s’acață de pólele a stran̄ielorŭ a luĭ și câțĭ s’acățară de nêsŭ, s’vindecară
Избрани в момента:
Matheu 14: AROM
Маркирай стих
Споделяне
Копиране
Искате ли вашите акценти да бъдат запазени на всички ваши устройства? Регистрирайте се или влезте
Historical text first published by theBritish and Foreign Bible Society in 1889.