Amavesi eBhayibheli adumile avela kokuthi Matheu 6

Dlulisela

Ma căftațĭ cama năinte amirărilĭea luĭ Dumneḑĕu și ’ndreptatea luĭ, și tute alante va s vĕ se adavgă.

Și ași nu vĕ minduițĭ tră mâine; că ḑiua de mâine va s’ aibă ea căștigă tră lucrele a lĭeĭ. Dure‐lĭ éste a ḑiulíeĭ rĕulu a lĭeĭ.

Tr’açea vĕ ḑicŭ: nu vĕ minduițĭ tră bana vóstră, çe va s’ mâncațĭ și çe va s’ bețĭ; niçi tră trupŭlu a vostru cu çe va s’ vĕ învéscețî. Par‐că nu éste bana a vóstră cama multŭ de câtŭ hrana, și trupŭlu d’învéscerea?

Ma tine cândŭ te rogĭ întră în camera ta, și după çe înclĭḑĭ ușa ta, rógă‐te a Tatăluĭ a tĕu açeluĭ de ascumta; și, Tatálŭ a tĕu care véde pe ascumtișaluĭ va s’ți plătéscă pe față.

Iară voĭ ași s’vĕ rugațĭ: Tatălŭ a nostru care esci în çerŭ, să se sânțéscă numa ta, S’v̄ină amirărilĭea ta; s’facă vrérea ta după cumŭ în çeru, ași și pre locŭ.

Pănea nóstră, açea de tute ḑi ele, dă‐ne‐o a nóuĕ astăḑĭ.

Și nĕ lĭ értă stepsurĭle a nóstre, după cumŭ și noĭ lĭertămŭ, a stepsițĭlorŭ a nostrorŭ.

Și nu nĕ du tru cârtire, ma ascapă‐nĕ de açelŭ rĕu. Că a ta este amirărilĭea și putérea și gloria în ete, amin.

Că s’ éste că lĭertațlĭ a ómen̄ĭlorŭ stepsurĭle a lorŭ, va s’ vĕ lĭérta și a vóuĕ Tată ŭ a vostru açelŭ din çerŭ.

Mutrițĭ pulĭi din çerŭ, că nu sémenă, niçi séçeră, niçi adună tru grănarŭ, și Tatălŭ a vostru din çerŭ îlĭ hrănésce. Par‐că nu hițĭ voĭ cama multŭ de câtŭ aeștĭ?

Nu v’adunațĭ v̄istére peste locŭ, iu mulĭița și arugina le sparge, și iu furĭlĭi le sapă și le fură. Ma adunațĭ vĕ v̄istére în çerŭ, iu niçi mulĭița, niçi a rugina le asparge, și iu furĭlĭi nu sapă niçi le fură. Că iu éste v̄isterea vóstră, aco o va s’ hibă și inima vóstră.

Vêrnu nu póte să servéscă a doĭ domnĭ; că ică unŭ u va s’lu urască și alantŭ va s’lŭ va, ică de unŭ u va s’ aichéscă, și a antu nu va s’ va s’lu védă. Nu putețí să servițĭ la Dumneḑĕu și la Mamona.

Și s’ fure că iar ba câmpuluĭ çe astăḑĭ éste și mâine s’ aruncă în cirépŭ, Dumneḑĕu ași o ’n’ vésce, nu cu multŭ cama multŭ voi cu puțină credință?

Iară tine cândŭ façĭ eleimosinea, s’ nu scibă mâna ta stânga, çe façe îndrepta ta. Ca s’ hibă eleimosinea ta pe ascumta; și Tatălŭ a tĕu çe vede ascumtișa’uĭ, e’ ŭ va s’ți p’ătéscă pe față.

Luațĭ aminte s’ nu façețĭ eleimosinea vóstră d’ inaintea ómenĭlorŭ, ca s’ hițĭ veḑuțĭ de nĕșĭ; ică nu, nu va s’avețĭ plată de la Tatălŭ a vostru, açelŭ din çerurĭ.

stepsurĭ ea lorŭ niçi Tatălŭ a vostru va s’lĭiértă stepsurile a vóstre. Și cândŭ agiunațĭ, s’ nu hițĭ ca ipocrițĭlĭi înverinațĭ; că elĭ aspargŭ fațele a lorŭ, tra s’ lĭ védă ómen̄ĭ ĭi că agiună. Dealihea vĕḑiçŭ, că ’șĭ au luată plata lorŭ. Ma tine cândŭ agiunĭ, ungețĭ capŭlu și spélă‐țĭ fața. Tra s’ nu hiĭ veḑutŭ de ómenĭ că agiunĭ, ma de la Tatălŭ a tĕu, care éste ascumta; și Tatălŭ a tĕu care véde pe aseumtișaluĭ, va s’ țĭ p’ătéscă pe față.