Ioan 5
5
1După acestea a fost o sărbătoare a iudeilor; și Isus s-a urcat la Ierusalim.
2Și era în Ierusalim, lângă piața oilor, o scăldătoare, care se numește în evreiește Betesda, având cinci arcade.
3În acestea zăcea o mulțime mare de neputincioși, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei.
4Fiindcă un înger se cobora la un anumit timp în scăldătoare și tulbura apa; și cine intra primul după tulburarea apei era făcut sănătos de orice boală avea.
5Și acolo era un anumit om care era în neputință de treizeci și opt de ani.
6Isus, când l-a văzut zăcând și știind că era așa de mult timp, i-a spus: Voiești să fii făcut sănătos?
7Neputinciosul i-a răspuns: Domnule, nu am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; iar până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.
8Isus i-a spus: Ridică-te, ia-ți patul și umblă.
9Și îndată omul s-a făcut sănătos și și-a luat patul și umbla; însă în ziua aceea era sabatul.
10De aceea iudeii au spus celui ce fusese vindecat: Este sabatul; nu îți este legiuit să îți iei patul.
11El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, acela mi-a spus: Ia-ți patul și umblă.
12Atunci l-au întrebat: Cine este omul care ți-a spus: Ia-ți patul și umblă?
13Dar cel vindecat nu știa cine era; fiindcă Isus se retrăsese la o parte, fiind o mulțime în locul acela.
14După acestea Isus l-a găsit în templu și i-a spus: Iată, ești făcut sănătos; nu mai păcătui, ca nu cumva să ți se întâmple ceva mai rău.
15Omul s-a dus și a spus iudeilor că era Isus care l-a făcut sănătos.
16Și de aceea iudeii îl persecutau pe Isus și căutau să îl ucidă, pentru că a făcut acestea în sabat.
17Dar Isus le-a răspuns: Tatăl meu lucrează până acum; și eu lucrez.
18Din această cauză iudeii căutau și mai mult să îl ucidă, nu numai pentru că încălcase sabatul, dar și spunea că Dumnezeu este Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu.
19Atunci Isus a răspuns și le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la el însuși, decât ce vede pe Tatăl făcând; fiindcă oricâte face el, pe acestea și Fiul le face la fel.
20Fiindcă Tatăl iubește pe Fiul și îi arată tot ce face el; și îi va arăta fapte mai mari decât acestea, ca voi să vă minunați.
21Fiindcă precum Tatăl îi învie pe morți și dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui voiește.
22Fiindcă Tatăl nu judecă pe nimeni, ci a încredințat toată judecata Fiului,
23Ca toți să onoreze pe Fiul, așa cum onorează pe Tatăl. Cine nu onorează pe Fiul, nu onorează pe Tatăl care l-a trimis.
24Adevărat, adevărat vă spun: Cine aude cuvântul meu și crede în cel ce m-a trimis, are viață veșnică și nu vine în condamnare, ci a trecut din moarte la viață.
25Adevărat, adevărat vă spun: Vine timpul și acum este, când morții vor auzi vocea Fiului lui Dumnezeu; și cei ce aud, vor trăi.
26Fiindcă, așa cum Tatăl are viață în el însuși, tot așa a dat Fiului să aibă viața în el însuși.
27Și i-a dat de asemenea autoritate pentru a face judecată, pentru că este Fiul omului.
28Nu vă minunați de aceasta, pentru că vine timpul în care toți cei din morminte vor auzi vocea lui,
29Și vor ieși afară; cei ce au făcut binele, pentru învierea vieții; iar cei ce au practicat cele rele, pentru învierea damnării.
30Eu nu pot face nimic de la mine însumi; cum aud judec, și judecata mea este dreaptă pentru că nu caut voia mea, ci voia Tatălui, care m-a trimis.
31Dacă eu aduc mărturie despre mine, mărturia mea nu este adevărată.
32Este altul care aduce mărturie despre mine și știu că mărturia pe care o aduce despre mine este adevărată.
33Voi ați trimis la Ioan și el a adus mărturie adevărului.
34Dar eu nu primesc mărturie de la om; ci spun acestea ca voi să fiți salvați.
35El era o lumină aprinsă și strălucitoare, și voi ați voit să vă veseliți pentru un timp în lumina lui.
36Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; fiindcă faptele pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, aceste fapte pe care le fac eu, aduc mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis.
37Și Tatăl însuși, care m-a trimis, a adus mărturie despre mine. Voi nu i-ați auzit niciodată vocea, nici nu i-ați văzut chipul.
38Și cuvântul lui nu îl aveți rămânând în voi, pentru că pe cel ce l-a trimis el, pe el nu îl credeți voi.
39Cercetați scripturile, pentru că voi gândiți că în ele aveți viață eternă; și ele sunt cele care aduc mărturie despre mine.
40Și nu voiți să veniți la mine ca să aveți viață.
41Nu primesc onoare de la oameni.
42Dar vă știu că nu aveți în voi dragostea lui Dumnezeu.
43Am venit în numele Tatălui meu și nu mă primiți; dacă va veni altul în propriul lui nume, îl veți primi.
44Cum puteți crede voi care primiți onoare unii de la alții și nu căutați onoarea care vine doar de la Dumnezeu?
45Să nu gândiți că eu vă voi acuza înaintea Tatălui. Este cine să vă acuze, Moise, în care vă încredeți.
46Fiindcă, dacă l-ați fi crezut pe Moise, m-ați fi crezut pe mine; fiindcă el a scris despre mine.
47Dar dacă nu credeți scrierile lui, cum veți crede cuvintele mele?
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.