Matei 4
4
Ispitirea lui Isus
(Mc. 1:12-13; Lc. 4:1-13)
1Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit#4:1 nt Sau pus la încercare, testat. Verbul πειράζω are atât sensul de a ispiti, cât și de a pune la încercare, a testa. Vezi și 1 Cor. 10:13. de diavolul. 2După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, în cele din urmă a flămânzit. 3Ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește#4:3 nt Lit. spune. ca pietrele acestea să devină pâini.” 4Dar El i-a răspuns: „Este scris:
Omul nu va trăi numai cu pâine,
ci și cu orice cuvânt care iese
din gura lui Dumnezeu.”#4:4 Dt. 8:3.
5Atunci diavolul L-a dus#4:5 nt Lit. Îl duce, un prezent istoric sau prezentul naratorului. în sfânta cetate, L-a așezat pe streașina cea mai înaltă#4:5 nt Termenul πτερύγιον se referă la punctul cel mai înalt al unei clădiri (BDAG 895, s.v. πτερύγιον). Întrucât Templul a fost un complex de clădiri, ziduri și pridvoare, fără ca vreuna dintre acestea să aibă un acoperiș în două ape, cu coamă, termenul πτερύγιον pare să se refere la streașina clădirii principale a complexului, aceasta fiind și cea mai înaltă. a Templului 6și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci scris este:
«El va porunci îngerilor Lui cu privire la Tine
și Te vor ridica pe mâini,
ca nu cumva să-Ți lovești piciorul de vreo piatră.»”#4:6 Ps. 91:11-12.
7Isus i-a zis: „Deopotrivă, este scris: «Să nu ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!»”#4:7 Dt. 6:16. 8Diavolul L-a dus#4:8 nt Lit. Îl duce, un prezent istoric sau prezentul naratorului. La fel și cu următorul verb: „Îi arată”, în loc de „I-a arătat”. apoi pe un munte foarte înalt și I-a arătat toate împărățiile lumii și măreția lor. 9Și I-a zis: „Pe acestea toate Ți le voi da Ție, dacă vei cădea înaintea mea și mi Te vei închina.” 10Atunci Isus i-a zis: „Pleacă, Satan! Căci este scris:
«Domnului, Dumnezeului tău,
să I te închini#4:10 nt Lit. te vei închina, un viitor cu valoare de conjunctiv. La fel și în cazul verbului „a sluji” din același verset.
și numai Lui să-I slujești!»”#4:10 Dt. 6:13.
11Atunci diavolul a plecat#4:11 nt Lit. pleacă, un prezent istoric sau prezentul naratorului. Pentru sensul pe care îl are verbul ἀφίημι în acest context, vezi BDAG 156, s.v. ἀφίημι 3a.. Și iată că niște îngeri au venit la El și au început să-I slujească#4:11 nt Au început să-I slujească (διηκόνουν), un imperfect incoativ care pune accentul pe începutul unei acțiuni, nu pe durata sau desfășurarea ei..
Începutul lucrării lui Isus în Galileea
(Mc. 1:14-15; Lc. 4:14-15)
12Când a auzit că Ioan a fost întemnițat, Isus S-a întors#4:12 ne Vezi Mt. 2:23. în Galileea. 13Părăsind Nazaretul, a venit și a locuit în Capernaum#4:13 nc O localitate mică pe malul Mării Galileei, pe drumul ce leagă Damascul de Marea Mediterană. Aici a locuit Petru și familia sa., care este lângă mare, în ținuturile lui Zabulon și Neftali, 14ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia:
15„Țară a lui Zabulon și țară a lui
Neftali, drum spre mare#4:15 nt Lit. drum al mării. Cele două ținuturi, Zabulon și Neftali sunt așezate de-a lungul drumului spre Marea Galileei, cunoscută și ca Marea Tiberiadei sau Lacul Ghenezaret. De aceea, cele două ținuturi sunt numite „drum al mării”., dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor.
16Poporul care locuia în întuneric
a văzut o lumină mare,
iar celor ce locuiau în ținutul
și umbra morții,
le-a răsărit o lumină.”#4:16 Is. 9:1-2.
17De atunci încolo, Isus a început să predice și să zică: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape!”
Chemarea primilor ucenici
(Mc. 1:16-20; Lc. 5:1-11)
18Umblând de-a lungul țărmului Mării Galileei, Isus a văzut doi frați: pe Simon, numit Petru, și pe Andrei, fratele său, aruncând un năvod în mare, căci erau pescari. 19Și le-a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!” 20Ei și-au lăsat îndată mrejele#4:20 ne Matei nu mai folosește cuvântul „năvod” (ἀμφίβληστρον), ca în v. 18, ci se referă acum la „mreje” (δίκτυα), semn că cei doi frați aveau la ei mai multe instrumente de pescuit. și L-au urmat. 21Plecând de acolo mai departe, a văzut alți doi frați: pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele său, în barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, pregătindu-și mrejele; și i-a chemat. 22Ei au lăsat îndată barca și pe tatăl lor și L-au urmat.
Isus le slujește mulțimilor
(Lc. 6:17-19)
23Isus străbătea toată Galileea, învățând pe oameni în sinagogile#4:23 nc Sinagoga era locul de adunare (σύν + ἄγω) pentru rugăciune și închinare al evreilor. Ea își are originea în perioada intertestamentară. În timpul lui Isus, bărbații citeau pasaje din VT și apoi le discutau. O sinagogă putea fi înființată numai dacă locuiau cel puțin 10 bărbați în comunitatea respectivă (vezi Mișna, m. Megillah 3-4; m. Berakhot 2). lor, predicând Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință din popor. 24S-a dus vestea despre El în toată Siria. Și-I aduceau#4:24 nt Lit. I-au adus. Se impune modificarea verbului de la perfect compus la imperfect, pentru a reda aspectul repetativ al misiunii lui Isus, așa cum este el exprimat în v. 23. Aceeași modificare s-a efectuat și în cazul verbului „a vindeca” din acest verset, cât și al verbului „a urma” din v. 25. pe toți cei ce sufereau de felurite boli și chinuri: pe cei demonizați, pe cei epileptici#4:24 nt Lit. lunatici. și pe cei paralizați; și El îi vindeca. 25Îl urmau mulțimi mari din Galileea și Decapolis#4:25 nc Sau Cele zece cetăți. Ținutul Decapolisului cuprindea următoarele cetăți eleniste (de la nord la sud): Damasc, Canatha, Dion, Hippos, Rafana, Gadara, Scythopolis (singura la vest de Iordan), Pella, Gherasa și Filadelfia., din Ierusalim și Iudeea și de dincolo de Iordan.
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea