Geneza 8
8
1Dumnezeu Și-a adus aminte de Noe, de toate vietățile și de vitele care erau împreună cu el în corabie. El a făcut să sufle un vânt peste pământ; și astfel, apele au încetat să îl mai inunde. 2Fântânile adâncului și barajele cerului au fost închise; iar ploaia care venea de sus, s-a oprit. 3Apele au început atunci să se retragă de pe pământ. Scăderea lor a fost vizibilă la sfârșitul celor o sută cincizeci de zile. 4În a șaptesprezecea zi a lunii a șaptea, corabia s-a oprit pe munții (numiți ulterior) Ararat. 5Apele au continuat să scadă până în a zecea lună; și astfel, în prima zi din a zecea lună, s-au văzut vârfurile munților. 6După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse. 7A dat drumul afară unui corb, ca să verifice dacă apele au scăzut (suficient). Acesta zbura în diferite zone, de unde se întorcea (la corabie). El a (tot) revenit până când s-au retras apele de pe pământ. 8Apoi a trimis și un porumbel, ca să verifice dacă scăzuseră apele de pe pământ. 9Dar porumbelul nu a găsit niciun loc unde să se așeze, pentru că apele erau destul de mari pe tot pământul. Astfel, el s-a întors la Noe în corabie. Acesta și-a întins mâna, l-a luat și l-a adus din nou cu el în interiorul corăbiei. 10A așteptat încă șapte zile. Apoi a dat drumul din nou porumbelului din corabie. 11Acesta s-a întors la el seara, având în cioc o frunză de măslin ruptă de puțin timp. Noe a înțeles astfel că apele de pe pământ scăzuseră. 12A mai așteptat încă șapte zile. Apoi a trimis din nou porumbelul; dar acesta nu s-a mai întors la el. 13În anul șase sute unu al vieții lui Noe, în prima zi a lunii întâi, pământul nu mai era sub apă. Noe a ridicat acoperișul corăbiei; și a văzut că apa se scursese de pe suprafața pământului. 14În a douăzeci și șaptea zi a lunii a doua, pământul era (deja) uscat. 15Atunci Dumnezeu i-a spus lui Noe: 16„Ieși din corabie împreună cu soția ta, cu fiii tăi și cu soțiile lor. 17Scoate toate viețuitoarele care sunt (acolo) cu tine – păsări, animale (mai mari), împreună cu toate celelalte ființe mici care mișună pe pământ. Lasă-le astfel libere ca să se răspândească pe pământ, să fie fertile și să se înmulțească.” 18Astfel, Noe a părăsit corabia împreună cu fiii lui, cu soția lui și cu soțiile fiilor lui. 19Au ieșit din ea și toate celelalte vietăți, conform speciilor lor: animalele mici, toate păsările și toate ființele care se deplasează (și trăiesc) pe pământul uscat. 20Atunci Noe a construit un altar (pe care l-a dedicat) lui Iahve. A luat câteva dintre animalele curate și dintre păsările curate, pe care le-a sacrificat arzându-le apoi integral pe altar. 21Iahve a simțit o aromă plăcută; și a zis în Sine Însuși: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza faptelor omului; pentru că la nivelul minții lui, el este orientat spre rău încă din tinerețe. Nu voi mai distruge pe niciuna dintre celelalte viețuitoare, cum am făcut acum. 22Atât timp cât va exista pământul, nu vor înceta să se succeadă semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea.”
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion