Luca 20
20
1Și s-a întâmplat într-una din acele zile, pe când învăța el poporul în templu și predica evanghelia, că preoții de seamă și scribii au venit peste el cu bătrânii,
2Și i-au vorbit, spunând: Spune-ne, prin ce autoritate faci tu acestea? Sau cine este cel ce ți-a dat această autoritate?
3Iar el a răspuns și le-a zis: Vă voi întreba și eu un lucru; și răspundeți-mi:
4Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni?
5Dar discutau între ei, spunând: Dacă vom spune: Din cer, el va spune: Atunci de ce nu l-ați crezut?
6Dar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre; fiindcă sunt convinși că Ioan era un profet.
7Și au răspuns că nu puteau spune de unde era.
8Și Isus le-a spus: Nici eu nu vă spun prin ce autoritate fac acestea.
9Apoi a început să spună poporului această parabolă: Un anumit om a plantat o vie și a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o țară îndepărtată pentru un timp îndelungat.
10Și la timpul cuvenit a trimis un rob la viticultori, ca să îi dea din rodul viei; dar viticultorii l-au bătut și l-au trimis fără nimic.
11Și din nou, a trimis alt rob; și l-au bătut și pe acela și l-au ocărât și l-au trimis fără nimic.
12Și din nou, a trimis un al treilea; și de asemenea l-au rănit și l-au aruncat afară.
13Atunci a spus domnul viei: Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate, văzându-l, îl vor respecta.
14Dar când viticultorii l-au văzut, discutau între ei, spunând: Acesta este moștenitorul; să îl ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.
15Și l-au aruncat afară din vie și l-au ucis. Ce le va face așadar domnul viei?
16Va veni și va nimici pe acești viticultori și va da via altora. Și când au auzit, au spus: Nicidecum.
17Iar el i-a privit și a spus: Atunci ce este acest lucru, care este scris: Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colțului temeliei.
18Oricine va cădea peste acea piatră, va fi zdrobit; dar peste oricine va cădea aceasta, îl va spulbera.
19Și preoții de seamă și scribii căutau să pună mâinile pe el în ora aceea; dar se temeau de popor; fiindcă au priceput că spusese această parabolă împotriva lor.
20Și îl pândeau și au trimis spioni, care se prefăceau oameni drepți, ca să îl prindă în cuvintele lui, așa încât să îl dea puterii și autorității guvernatorului.
21Și l-au întrebat, spunând: Învățătorule, știm că vorbești și înveți cu dreptate și nici nu cauți la fața oamenilor, ci înveți calea lui Dumnezeu în adevăr.
22Este legiuit pentru noi să dăm taxă Cezarului, sau nu?
23Dar el a priceput viclenia lor și le-a spus: De ce mă ispitiți?
24Arătați-mi un dinar. Al cui chip și inscripție o are? Ei au răspuns și au zis: Al Cezarului.
25Iar el le-a spus: De aceea dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.
26Și nu au putut să îl prindă în cuvintele lui înaintea poporului; și s-au minunat de răspunsul lui și au tăcut.
27Apoi au venit unii dintre saduchei, care neagă că există vreo înviere; și l-au întrebat,
28Spunând: Învățătorule, Moise ne-a scris: Dacă fratele cuiva moare, având soție și el moare fără copii, ca fratele lui să îi ia soția și să ridice sămânță fratelui său.
29Așadar au fost șapte frați; și primul a luat o soție și a murit fără copii.
30Și al doilea a luat-o de soție și el a murit fără copii.
31Și al treilea, a luat-o; și în același fel și cei șapte; și nu au lăsat copii și au murit.
32La urma tuturor a murit și femeia.
33La înviere așadar, căruia dintre ei este ea soție? Fiindcă toți cei șapte au avut-o de soție.
34Și Isus, răspunzând, le-a zis: Fiii și fiicele acestei lumi se însoară și se mărită;
35Dar cei socotiți demni să obțină acea lume și învierea dintre morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita;
36Nici nu vor putea muri de atunci încolo; fiindcă sunt egali cu îngerii; și sunt copiii lui Dumnezeu, fiind copiii învierii.
37Dar că morții sunt înviați, chiar Moise a arătat la rug, când numește pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob.
38Fiindcă el nu este un Dumnezeu al morților, ci al celor vii; fiindcă toți trăiesc pentru el.
39Atunci unii dintre scribi, răspunzând, au zis: Învățătorule, bine ai spus.
40Iar după aceea nu au mai cutezat să îl întrebe nimic.
41Iar el le-a spus: Cum spun ei: Cristos este fiul lui David?
42Și însuși David spune în cartea Psalmilor: DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea,
43Până fac pe dușmanii tăi sprijinul piciorului tău.
44David într-adevăr îl numește Domn; cum este el atunci fiul lui?
45Atunci, în auzul întregului popor a spus discipolilor săi:
46Păziți-vă de scribii care doresc să se plimbe în robe lungi și iubesc saluturile în piețe și scaunele de frunte în sinagogi și locurile de onoare la ospețe;
47Care devorează casele văduvelor și de ochii lumii fac rugăciuni lungi; aceștia vor primi mai mare damnare.
Nu markerat:
Luca 20: BTF2015
Märk
Dela
Kopiera
Vill du ha dina höjdpunkter sparade på alla dina enheter? Registrera dig eller logga in
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.
