Instalează aplicațiaAscunzătoarea perfectăMostră
Speranța plutește
Cu doi ani în urmă, mă aflam într-un punct foarte josnic în călătoria mea ca mamă. Ne confruntam cu niște provocări foarte dificile cu primul nostru copil. Provocări pe care mă chinuiam să le înțeleg și nimeni nu părea să îmi dea răspunsuri clare. Provocări care ne-au dus pe la mulți doctori și multe feluri de terapie, iar în mijlocul tuturor acestor lucruri, speranța începea să îmi părăsească inima.
Speranța devenise ca o barcă găurită. Gaura fusese mică și de neobservat. Dar, odată cu trecerea timpului, a crescut mai mult și mai mult, până într-o zi în care am descoperit că începeam să ne scufundăm. Am făcut tot ce credeam că trebuie să facem pentru a o acoperi, dar totul era în zadar... ca un plasture umed care nu se lipește.
Speranța este un lucru complicat. Nu observi că barca ta are o gaură până nu ești complet ud.
Citește Evrei 10:23-25
Vezi tu, noi am crezut că ne putem descurca singuri. Am crezut că poverile noastre erau prea grele, prea mizerabile, prea întunecate, prea incomode pentru a le împărtăși cu alții.
Ne-am înșelat atât de tare.
Am neglijat comunitatea, iar speranța noastră a început să se clatine tot mai mult, pe măsură ce circumstanțele noastre ne zguduiau.
Speranța are nevoie de motivație și încurajare. Fără acestea, speranța se scufundă.
Mincinosul va încerca să ne facă să credem că am ajuns prea jos, prea stricați ca să mai putem fi reparați. Mincinosul ne va spune că alții nu vor să se ude sau să se nămolească din cauza mizeriei noastre.
Dar Adevărul spune că Speranța este vrednică de păstrat. Spune că Speranța este dificilă și are nevoie de o strângere puternică, altfel mâinile noastre vor deveni alunecoase cu noroiul vieții și îi vom da drumul.
Adevărul spune că Speranța este ținută strâns numai atunci când și alții ne ajută să ținem de ea.
Dumnezeu nu este stoic. El nu stă pe loc privind la durerea noastră fără emoție și cu mâinile încrucișate. El este un Tată milos care L-a trimis pe propriul Său Fiu pentru a ne arăta cât de important este să fim unii CU alții. El a locuit în comunitate cu doisprezece prieteni apropiați care mergeau literalmente cu El în călătorie.
Dumnezeu nu Se așteaptă ca noi să trăim altfel. El vrea ca noi să ne agățăm de El ÎMPREUNĂ. El știe că El ne împlinește orice nevoie. Dar El știe și că fără comunitate am scăpa din mână Speranța.
Cu doi ani în urmă, mă aflam într-un punct foarte josnic în călătoria mea ca mamă. Ne confruntam cu niște provocări foarte dificile cu primul nostru copil. Provocări pe care mă chinuiam să le înțeleg și nimeni nu părea să îmi dea răspunsuri clare. Provocări care ne-au dus pe la mulți doctori și multe feluri de terapie, iar în mijlocul tuturor acestor lucruri, speranța începea să îmi părăsească inima.
Speranța devenise ca o barcă găurită. Gaura fusese mică și de neobservat. Dar, odată cu trecerea timpului, a crescut mai mult și mai mult, până într-o zi în care am descoperit că începeam să ne scufundăm. Am făcut tot ce credeam că trebuie să facem pentru a o acoperi, dar totul era în zadar... ca un plasture umed care nu se lipește.
Speranța este un lucru complicat. Nu observi că barca ta are o gaură până nu ești complet ud.
Citește Evrei 10:23-25
Vezi tu, noi am crezut că ne putem descurca singuri. Am crezut că poverile noastre erau prea grele, prea mizerabile, prea întunecate, prea incomode pentru a le împărtăși cu alții.
Ne-am înșelat atât de tare.
Am neglijat comunitatea, iar speranța noastră a început să se clatine tot mai mult, pe măsură ce circumstanțele noastre ne zguduiau.
Speranța are nevoie de motivație și încurajare. Fără acestea, speranța se scufundă.
Mincinosul va încerca să ne facă să credem că am ajuns prea jos, prea stricați ca să mai putem fi reparați. Mincinosul ne va spune că alții nu vor să se ude sau să se nămolească din cauza mizeriei noastre.
Dar Adevărul spune că Speranța este vrednică de păstrat. Spune că Speranța este dificilă și are nevoie de o strângere puternică, altfel mâinile noastre vor deveni alunecoase cu noroiul vieții și îi vom da drumul.
Adevărul spune că Speranța este ținută strâns numai atunci când și alții ne ajută să ținem de ea.
Dumnezeu nu este stoic. El nu stă pe loc privind la durerea noastră fără emoție și cu mâinile încrucișate. El este un Tată milos care L-a trimis pe propriul Său Fiu pentru a ne arăta cât de important este să fim unii CU alții. El a locuit în comunitate cu doisprezece prieteni apropiați care mergeau literalmente cu El în călătorie.
Dumnezeu nu Se așteaptă ca noi să trăim altfel. El vrea ca noi să ne agățăm de El ÎMPREUNĂ. El știe că El ne împlinește orice nevoie. Dar El știe și că fără comunitate am scăpa din mână Speranța.
Scriptura
Despre acest plan
Nu-i așa că există momente când, ca mamă, vrei să te ascunzi... cum ar fi în cămară cu o ciocolată? Ascunse de furtunile vieții și de greutatea responsabilităților. Ascunse de zgomot. Ascunse de rutină. Ascunse de listele de sarcini. Ascunse de titlurile noastre. Doar ascunse și singure cu Cristos, într-un loc în care să Îl putem auzi strigându-ne pe nume. Ascunse, într-un loc în care putem lăsa cântecele Lui de victorie să ne umple urechile.
More
We would like to thank Thrive Moms for providing this plan. For more information, please visit: www.thrivemoms.com
