CăutareaMostră

Citește Matei 8:23-27.

Dacă în imaginația ta nu ai fața udată de apa lacului, dacă nu-ți tremură genunchii și ai pumnii încleștați, sau cu rău de mare, s-ar putea să trebuiască să te întorci și să citești din nou acest pasaj.

Știind că o poveste are un final fericit poate să o dilueze într-un mod drastic.

O furtună violentă. O furtună care te poate omorî. Acel fel de furtună care poate aduce marinarii profesioniști la capătul puterilor și care poate înghiți barca unui om puternic ca și cum ar fi jucăria unui băiețaș. Un vânt atât de puternic încât abia poți auzi ceea ce persoana aflată la câțiva centimetri de tine strigă. Valuri care se sparg peste margine, făcând o piscină pe puntea bărcii. Barcă se înclină prea mult spre stânga. Un alt val. Vântul lovește pânzele bărcii ca și cum ar fi pumnul enorm al unui zeu mistic, împingându-te în colegii tăi ca și cum ar fi un joc cosmic de adunat bețe.

Și Isus doarme adânc.

Observă ordinea distinctă. Isus nu a calmat prima dată marea și apoi să pună întrebarea. El a pus întrebarea și apoi a calmat marea. Cea mai nefavorabilă juxtapunere a posturilor lor putea să fi fost că El nici măcar nu s-a deranjat să se ridice ca să pună întrebarea. El a întrebat, și apoi s-a ridicat și a mustrat vântul și marea.

Întrebarea Sa către ucenici este cea de-a patra întrebare de reevaluare a noastră. Încearcă să-ți amintești în forma scurtă așa cum am stabilit-o în Ziua Unu.De ce îți este frică?

Parte din schimbarea perspectivei noastre asupra peisajului din căutarea credinței este de a ne ocupa de fricile care ne amenință să ne paralizeze sau să ne rostogolească pe marginea drumului în poziția fetală. Fricile noastre pot să fie diferite, dar este puțin probabil să existe cineva căruia nu-i este frică de nimic. Totuși, într-un mod ciudat caracterul neabătut al fricii poate să i se întoarcă împotrivă.

Realizarea că frica, dacă este acceptată, nu va cunoaște limite și poate ori să ne împingă în jos, ori să ne împingă în a da înapoi ca un copil mic care dă un pumn în stomac unui bătăuș mare.

Cuvintele lui Dumnezeu către Cain din Geneza 4:7b pot să ne sune familiar. Frica pândește la ușă. Bineînțeles că și păcatul la fel, dar poate că primul nostru pas spre libertate este să devenim conștienți de multele păcate care pot izvorî din fricile noastre. Frica mă viza pe mine. Cuvântul Bine ai venit de pe preșul de la intrare a început să ia forma unei întrebări. Ce să primesc înăuntru? Ce să refuz? Frica stă la pândă, gata să atace. Îi vom permite să ne mănânce de vii?

Dumnezeu poruncește urmașilor Săi să nu lase nici un loc fricii.