Conversații cu DumnezeuMostră

Domnul ne păstorește cu glasul Său și noi îi răspundem Lui cu al nostru. Nu este logic ca Cel care se numește pe Sine Cuvântul comunică întotdeauna? Și că El, care ne-a creat pentru a comunica cu El, S-a jertfit pe Sine ca să ne putem întoarce la El și știe ce vom spune înainte să spunem, Îi place să ne audă vocea vorbind cu El? 

Din fericire, conversația cea mai semnificativă dintre toate nu se bazează niciodată pe bunătatea, realizările sau pe calitatea întrebărilor noastre. Privilegiul de a auzi și de a fi auzit se bazează doar pe sacrificiul lui Isus. 

Conversația începe când Domnul ajunge la noi. Dumnezeu este iubire și iubirea Sa trebuie să ne atingă pentru a avea o relație. Responsabilitatea noastră este să recunoaștem vocea Lui și să Îi răspundem. Apoi, El răspunde cu credincioșie. În interludiu ne bucurăm de prezența, ascultarea și încrederea Lui. Cred că această conversație continuă este ceea ce a încurajat Pavel când a spus să ne „rugăm neîncetat”. Noi ori Îl ascultăm pe Domnul ori Îi exprimăm ceva și așteptăm în anticipare răspunsul Său. Aceasta este datoria și bucuria vieții noastre. În cele din urmă, constatăm că nu putem trăi fără Domnul conversației. Pur și simplu trebuie să ne rugăm.

Rugăciunea este în mod indispensabil edificatoare și întăritoare. Conversația noastră cu Dumnezeu introduce înțelepciune și moștenește pacea. Când nu știm cum să procedăm, rugăciunea este următorul pas rezonabil. Este o ușurare. Este ușor. Este odihnă. 

A vorbi și a-L asculta pe Dumnezeu este răspunsul natural la nevoia noastră de a avea comuniune cu El - chiar acum. Ca și conversațiile sincere ale lui Tevya cu Dumnezeu din Scripcarul de pe acoperiș, vorbim și ascultăm tot timpul zilei noastre obișnuite. Domnul ne cheamă mereu și așteaptă ca atenția noastră să se schimbe. M-am întrebat adesea de ce ne ia atât de mult timp să ne acomodăm cu această relație. Când ne întoarcem, suntem în mijlocul Său - Răspunsul.