Întâlnirile în Epoca ModernăMostră

Un cârmaci în călătorie

Când privesc la peisajul vieții și la cel al dragostei multor oameni din ziua de azi, văd frică. Frica de a nu face vreo greșeală. Frica de a nu rata. Frica de a nu pierde oportunități. În alții observ mândria - această insistență de a-și trăi viețile după propriile lor condiții fără ca altcineva să le amenințe libertatea de exprimare. În mulți, văd de asemenea poftă. De ce să te angajezi să iubești pe cineva, din punct de vedere sentimental, când poți pur și simplu să îi folosești din punct de vedere fizic? Frica, mândria și pofta sunt cauzele multor probleme care se ivesc în relații.

Nici unul dintre acești factori nu au ca scop iubirea. Frica retrage și izolează, însă iubirea eliberează și dăruiește. Mândria nu te va face să îți asumi riscul de a te destăinui altcuiva, însă iubirea te va face să îți asumi riscul vulnerabilității de dragul celeilalte persoane. Pofta îi va da de înțeles celeilalte persoane că îți dorești doar ceea ce îți poate fi de folos, însă iubirea acceptă persoana ca întreg - în cele mai bune și în cele mai rele zile ale lui sau ale ei.

Atâta timp cât frica, pofta și mândria vor ocupa locul șoferului în relația ta, te vei îndepărta cu mare viteză de iubirea sănătoasă. Aceste lucruri îți vor îndrepta pașii spre izolare și vor crea relații superficiale care nu-l onorează pe Dumnezeu. Aceasta este situația pe care o putem observa în lumea din ziua de azi. Văd o generație pierdută în valurile mării, care nu știe cum să navigheze marea furtunoasă a iubirii pentru a evita capcanele fricii, poftei și mândriei. O generație în derivă, sfărâmată de valuri și vânt.

Pe vremuri, dacă o corabie plutea prin ape tulburi, căpitanul trebuia să accepte faptul că nu cunoștea suficient de bine zona pentru a-și cârmui în siguranță vasul înapoi în port. Când își dădea seama de acest lucru (iar aceasta se întâmpla cu mult înaintea vremii metodelor moderne de comunicare), căpitanul ridica un steag prin care transmitea: „Am nevoie de un cârmaci!” Când un cârmaci care cunoștea acea zonă vedea steagul înălțat pe catarg, sărea în dubas, vâslea din greu spre corabie și urca la bord.

Cârmaciul prelua comanda vasului și îl cârmuia în siguranță printre stânci și bancuri de nisip până în port. Pentru a atenționa alți cârmaci care ar fi dorit să urce la bord faptul că nu este necesar să vină, vasul înălța un alt steag - colorat jumătate roșu, jumătate alb. Acest steag transmitea tuturor celor care doreau să vadă, mesajul: „Am un cârmaci.” Nu mai era nevoie de un altul, iar localnicii erau siguri că această corabie era pe mâini bune.

În mijlocul apelor tulburi din relația ta de prietenie, ai și tu o modalitate de a-ți trasa direcția de mers. Poți să înalți un steag al capitulării și să recunoști că ”ai nevoie de un cârmaci” care să te conducă departe de pericole și să te aducă la suprafață, iar apoi să ridici steagul credinței care spune lumii: „Am un cârmaci” și să alegi să îl urmezi doar pe el.

Dumnezeu este Acela care te-a făcut și El este singurul care te poate călăuzi în siguranță către casă. Biblia ne spune că El este dragoste (vezi 1 Ioan 4:8). Așadar, azi, în relația ta de prietenie, recunoaște faptul că ai nevoie de o călăuză în apele necunoscute ale dragostei. Spune-i lui Dumnezeu să preia el cârma și să te călăuzească. Căci la întâlniri va începe călătoria ta.

Răspunde

Ce rol au jucat frica, mândria și pofta în căutarea ta când vine vorba de dragoste? Cum ai experimentat dragostea sănătoasă?

Care sunt „apele tulburi” prin care ai trecut când vine vorba de întâlniri?

În viața ta, în ceea ce privește întâlnirile, ce înseamnă să ridici steagul capitulării și să recunoști că ai nevoie de un cârmaci?