Imnul GrațieiMostră

„Cum ar putea cineva să mă iubească?"

Te-ai gândit vreodată la așa ceva? Eu m-am gândit.

Crescând, eram departe de a fi perfect. Încă sunt. Dar, în adolescență, am purtat o mulțime de vinovăție și rușine. Oamenii îmi spuneau lucruri de genul: „Dumnezeu te iubește" sau „Are planuri bune pentru viața ta". Dar este greu să crezi așa ceva când te simți atât de nevrednic... atât de neiubit.

De aceea, îmi place povestea din cântecul „Mărețul Har".

Măreţul har m-a mântuit

Pe mine din păcat.

Pierdut eram, dar m-a găsit,

De moarte m-a scăpat.

Fie că ați petrecut sau nu, timp în biserică, probabil că știți acest cântec. Fiind unul dintre cele mai înregistrate cântece din istorie, „Mărețul Har" a fost preluat de Elvis, Aretha Franklin și Bono. A fost cântat atunci când Nelson Mandela a preluat conducerea și a apărut chiar și în serialul The Simpsons!

Dar ceea, ce s-ar putea să nu știți este că „Mărețul Har" a fost scris de un căpitan al unei nave de sclavi din secolul al XVIII-lea, pe nume John Newton.

Newton avea o reputație care ne-ar face pe mulți dintre noi să părem sfinți prin comparație. Crezi că ai făcut greșeli? Crezi că ești murdar? Mâinile lui Newton purtau vina de a tranzacționa vieți umane pentru profit.

Deci, cum a putut acest om să scrie un cântec care să celebreze cât de mult îl iubea Dumnezeu?

Răspunsul este harul.

Vestea bună a lui Isus Hristos nu spune că tu și cu mine ne putem curăța suficient de mult încât să fim iubiți de Dumnezeu. Ci din potriva, ne spune faptul că, deși știe tot ce este mai rău despre noi, Dumnezeu s-a îndreptat totuși spre noi în dragoste, pentru a ne salva de păcatele noastre.

Romani 5:8 spune așa: „Însă Dumnezeu Și-a dovedit dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi.” (NTR)

John Newton a petrecut ani de zile batjocorind numele lui Dumnezeu. El auzise aceleași lucruri despre dragostea lui Dumnezeu pe care le-am auzit și eu în copilărie. Poate lucruri pe care le-ai auzit și tu. Dar el nu putea să creadă... nu voia să creadă.

Apoi, într-o noapte, în timp ce își conducea corabia de sclavi printr-o furtună violentă, înainte de a se scufunda, a strigat la Dumnezeu pentru îndurare. Când corabia sa a trecut cu bine, și-a pus în sfârșit credința în Isus și a primit harul pe care îl respinsese atât de mult timp.

Mai târziu, Newton a jucat un rol în încetarea comerțului cu sclavi în Marea Britanie. A devenit predicator, s-a îngrijit de cei săraci și, și-a construit o reputație de pastor care aduna laolaltă oameni din toate categoriile sociale.

Harul lui Dumnezeu nu numai că l-a salvat pe Newton, dar l-a și schimbat.

Dar indiferent cât de mult a crescut Newton în relația sa cu Dumnezeu, nu a uitat niciodată că totul s-a datorat harului. Păcatul lui merita judecata. Și al nostru o merită. Dar dragostea lui Dumnezeu L-a determinat să reverse acea judecată asupra lui Isus, care a luat de bunăvoie locul nostru pe cruce. Acesta este un har uimitor.

Newton a spus mai târziu în viață...

„Îmi amintesc două lucruri: că sunt un mare păcătos – și că Hristos este un mare Mântuitor!”

Deci, cum rămâne cu toată vina și rușinea asta? Dar greșelile tale? Dar acele lucruri pe care le-ai făcut sau spus și pe care ai vrea să le poți lua înapoi? Ești de neiubit? Este păcatul tău prea mare pentru harul lui Dumnezeu?

Să luăm astăzi o lecție de la Newton și să ne odihnim în adevărul copleșitor că dragostea lui Dumnezeu nu depinde de valoarea noastră, iar harul Său este mai mult decât suficient pentru a salva un păcătos ca mine.

Binecuvântări,

--Nick Hall