Încredere, strădanie, și odihnăMostră

Încredere, Strădanie, și Odihnă

„Strădanie” trebuie să fie cel mai la modă cuvânt în lumea afacerilor de azi. Investotorii dinImperiul Leilor îi presează pe antreprenori să se „străduiască” mai mult pentru a genera vânzări. Toată lumea pare să lucreze „o afacere” în timp ce-și păstrează serviciile actuale. Dar ce are Biblia de spus despre strădania noastră? Pe de-o parte Scriptura încurajează munca. Coloseni 3:23 ne poruncește „Orice faceți, să lucrați din suflet”. Deși creștinii trebuie să adere la cultura lumii de celebrare a muncii, trebuie să ne confruntăm cu adevărul Biblic că nu noi și nici strădania noastră sunt cele care produc rezultate (Deuteronom 8:17-18). Ca și creștini, trebuie să înțelegem relația dintre muncă asiduă și încredere în Dumnezeu, pentru a ne găsi odihna.

Iosua 6 ne exemplifică excelent această relație. În timp ce israeliții erau conduși de Iosua către Țara Promisă, s-au confruntat cu un impas: aparent impenetrabilul oraș Ierihon. Așa cum ne spune Iosua 6:2 «Domnul i‑a zis lui Iosua: „Iată că dau în mâna ta Ierihonul cu regele și bărbații viteji.», dar în loc să dea lui Iosua și israeliților putere supranaturală și agilitate pentru a cuceri Ierihonul pe cont propriu, Dumnezeu le cere să-și pună în El o încredere exagerată. Dumnezeu îi poruncește lui Iosua să-i conducă pe israeliți într-un marș de 7 zile în jurul Ierihonului, ce culminează cu un strigăt puternic către zidurile cetății.

Ca și în alte momente din istorie, Dumnezeu alege să folosească „lucrurile nebunești ale lumii, ca să‑i facă de rușine pe cei înțelepți”. În loc să permită lui Iosua și israeliților să câștige bătălia prin puterea lor, Dumnezeu a făcut un plan pentru ca gloria să fie doar a Lui. Înainte de a le da victoria israeliților, Dumnezeu le-a cerut să se încreadă că el va fi sursa acesteia. Fără să clipească, Iosua a ascultat. Israeliții s-au încrezut în planul lui Dumnezeu. Apoi s-au străduit: mărșăluind, suflând din trompete și strigând, până când zidurile Ierihonului au căzut.

Bineînțeles că nu marșul israeliților, țipetele sau strădania au fost cele care au dărâmat zidurile. A fost Dumnezeu. Cred că exact acest lucru a vrut Dumnezeu ca noi și israeliții să vedem. Munca noastră este un lucru bun! Dar să credem că strădania noastră este cea responsabilă pentru rezultate în activitățile noastre, ar fi ca și cum israeliții ar crede că țipetele lor au dărâmat la pământ zidurile unei cetăți impenetrabile.

Așa cum ne-au arătat Iosua și israeliții, nu trebuie să căutăm să înțelegem relația dintre credință și strădanie, ci să o acceptăm. Aceste idei nu sunt în conflict una cu alta, sunt menite să meargă împreună. Așa cum ne spune Solomon în Proverbe 16, este o succesiune între credință și strădanie care îl onorează pe Dumnezeu și ne aduce pace reală. În acest pasaj ne vom concentra în următoarele trei zile.