Bucurie pentru călătorie: Găsind speranță în mijlocul încercăriiMostră

Aproape de fiecare dată când călătoresc, întâlnesc câteva ocoliri și piedici pe drum. Zborurile întârzie, mașinile de închiriat nu sunt gata, vremea provoacă sughițuri, construcția încetinește traficul, fiecare semafor devine roșu... lista poate continua. S-ar putea să mă simt anxioasă, frustrată sau obosită, dar în mod inevitabil trec peste și nu las acele piedici să mă împiedice să merg acolo unde trebuie.

Călătoria noastră cu cei dragi este aceeași. Deși nu putem stabili ce ocoliri pot fi înainte, PUTEM decide cum răspundem.

Nu avem control asupra călătoriei persoanei dragi, indiferent cât de mult ne-am strădui, indiferent câte cercetări am face, indiferent de câte ori îi implorăm, indiferent câte centre de dezintoxicare apelăm. Călătoria lor este a lor.

Spun asta din experiență. Am încercat să dețin control asupra călătoriei soțului meu, dar asta m-a făcut din ce în ce mai supărată și din ce în ce mai plină de resentimente. Am implorat, am implorat, l-am amenințat, am țipat, i-am dat tratamentul tăcut... orice ați spune, am încercat. Dar, în cele din urmă, mi-am dorit-o mai mult decât și-a dorit-o soțul meu, ceea ce m-a condus pe căi ale resentimentelor, furiei, anxietății, fricii, amărăciunii, frustrării și deznădejdii.

Îmi voiam doar familia înapoi. Îmi voiam soțul înapoi. Voiam pace. Voiam să sper.

Voiam bucurie.

Dar am învățat că singura călătorie pe care am controlul este a mea. Și sunt demnă să găsesc pacea, speranța și bucuria, indiferent de cum ar arăta călătoria altcuiva, inclusiv a soțului meu. Pot alege să am grijă de mine. Pot alege să rămân pe calea mea de recuperare.

De asemenea, trebuie să-mi amintesc că Dumnezeu este cu mine în fiecare ocol și piedică în drum. Știe deja aceste ocoliri cu care mă confrunt. Trebuie să-mi amintesc că acestea fac parte din planul Său, fac parte din imaginea de ansamblu și fac parte din scopul Său.

Pot alege să mă încred în Dumnezeu și să mă încred în bucurie.