Modele biblice de multiplicareMostră

În Geneza 10 citim despre Nimrod. El este un vânător faimos. Numele lui este legat de un proverb celebru: „Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea Domnului” (Geneza 10:9). Nimrod a fost primul mare cuceritor de pe pământ și primul mare conducător. El și-a întemeiat imperiul pe actualul teritoriu al Irakului și Siriei, cu capitala în orașul Babel. Nimrod și-a folosit puterea pentru a cuceri și ucide, pentru dezvoltare, reputație și bunăstare personală. Nimrod este cunoscut ca fiind cel dintâi, iar înaintea lui nu era un lucru obișnuit ca puterea să fie folosită în acest fel. El a introdus un mod total nou de gândire și de acțiune.

Cu timpul, mulți lideri puternici și antreprenori au adoptat această paradigmă. Pentru ei, a face afaceri este ca și cum ar duce un război. Concurența trebuie eliminată, cotele de piață trebuie extinse, iar profiturile trebuie să fie la cel mai înalt nivel. Resursele, bogăția personală și bunăstarea trebuie crescute cu ajutorul activităților economice „inteligente”. Profitul unui om reprezintă pierderea altcuiva. Pentru ei, aceasta este realitatea dură a pieței.

Nimrod avea un model simplu de multiplicare: „Ucide și pradă.” Nu seamănă, nu pune îngrășământ, nu adaugă valoare suplimentară, ci se asigură că el personal are viață din belșug, eliminându-i pe alții. Acest mod de gândire pornește de la ideea de penurie și putere și duce la și mai multă penurie și moarte.
Dacă trăiești cu teama de penurie, nu vei fi niciodată satisfăcut cu ceea ce ți s-a dat, astfel încât simți nevoia să îi elimini pe ceilalți pentru a te asigura că îți obții partea dorită. Dacă un mic grup de oameni acumulează resurse și bogății, acest lucru creează lipsuri pentru ceilalți. Acesta este, de asemenea, un principiu al penuriei, deoarece o astfel de multiplicare este ca și cum ai recolta fără să semeni și să adaugi îngrășământ. Consecința naturală este un sol sărac și mai multă penurie. Viața este distrusă și moartea preia controlul. Această paradigmă de gândire leagă direct profitul unei persoane de pierderea suferită de o altă persoană. În loc să fie privită ca o ființă umană, cealaltă persoană este considerată acum un simplu competitor.

Dacă noi, în calitate de antreprenori creștini, prețuim dorințele și reputația mai mult decât orice altceva, acest mod de gândire se cuibărește în inimile noastre înainte ca noi să ne dăm seama. Începem atunci să îi vedem pe clienți ca pe niște mașini de pe urma cărora obținem profit, pe angajați ca pe niște simple instrumente, concurența ca pe o amenințare, furnizorii ca pe niște cheltuieli, în loc să îi vedem ca pe niște oameni creați după chipul lui Dumnezeu.

Întrebarea zilei
În ce domenii crezi că acționezi mânat de teama de penurie?