Laudă și închinare DomnuluiMostră

Bucuria de a nu face nimic

Există un nivel mult mai profund de închinare, unul în care nu ne putem exprima verbal sau non-verbal - în care suntem cu totul inactivi. Închinarea supremă și cea mai intensă are loc atunci când rămânem uimiți, suntem făcuți neajutorați și fără glas, mirați și plini de recunoștință și nu mai putem face nimic altceva decât să ne retragem și să privim cum Dumnezeu lucrează.

Ai fost vreodată pus într-o situație în care nu puteai spune sau face nimic? Cineva a făcut ceva extraordinar și tot ce ai fost în stare să faci a fost să te simți recunoscător? Poate că acea persoană a plecat, și ți-ai fi dorit să o găseși pentru a-i spune cât de mult ai apreciat ceea ce a făcut. Poate că te-ai simțit frustrat pentru că o parte din bucurie a fost luată întrucât nu a fost posibil să îți exprimi recunoștința. La nivel natural, simțim mereu că trebuie să facem ceva.

Nu am spus că nu simțim nimic, ci că nu facem nimic. Isaia spune că aceasta este cea mai bună cale de a trăi - așa cum vrea Dumnezeu să trăim. Reprezintă cea mai mare bucurie care există. Și chiar dacă suntem neajutorați - ca și cum noi doar stăm acolo cu gura căscată - Dumnezeu vede ce simțim și știe că suntem recunoscători.