Copleșită de binecuvântările mele (Partea 5)Mostră

Îți amintești când a fost ultima dată în care ți-ai încurajat copilul? Gandește-te la asta.

Recunosc, nu m-am priceput prea bine la asta. Pozitivitatea și încurajarea sunt lucruri la care a trebuit să lucrez.

Eram grozavă când le spuneam copiilor mei să-și facă curat în cameră, să-și lege șireturile, să-și ia picioarele de pe canapea. Le spuneam adesea: „Vorbește mai încet!” „Te rog, nu mai cânta cântecul ăla încă o dată!” „Încălțați-vă!” „Grăbește-te, am întârziat!” „Nu vă mai certați!”. Ne pricepem de minune la comenzi, cereri și mustrări, dar cât de des îi încurajăm cu adevărat, le dăm curaj, copiilor noștri?

Întreabă-te: ce are nevoie copilul meu să audă de la mine? Ce temeri sau minciuni crede despre el însuși, chiar și la o vârstă fragedă? Cu ce obstacol se confruntă adolescentul meu? Ce cuvinte de curaj și încredere pot să îi spun pentru a-l ajuta să facă față minciunilor specifice acestei vârste dificile?

Ne-am obișnuit atât de mult cu munca zilnică de „mamă”, încât am uitat cum să ne facem timp pentru a ne încuraja copiii. Trebuie să ne amintim că modul în care le vorbim va deveni modul în care vor vorbi cu ei înșiși. Acesta este un gând care ne trezește la realitate.

Să facem un plan. Această idee este atât de străină și de uitată pentru unii dintre noi, încât s-ar putea să fie nevoie să scriem câteva afirmații.

„Sunt atât de mândră de modul în care te-ai purtat în conflictul cu sora ta.”

„Uau! Îmi place când tundeți gazonul cu atât de frumos!”

„Am observat că ți-ai făcut treburile fără să îți spun eu. Chiar te maturizezi!”

„Tăria ta de caracter se vede atunci când te confrunți cu probleme dificile de prietenie. Sunt mândră să fiu mama ta.”

„A fost foarte drăguț din partea ta să împarți bomboanele cu fratele tău. Ai o inimă foarte darnică.”

„O atitudine grozavă!”

„Mulțumesc pentru respect.”

„Ce frumos te-ai îmbrăcat!”

Laudă-le dezvoltarea caracterului, nu perfecțiunea lor. Cuvintele tale de încurajare îi vor conduce mai departe decât îți dai seama, iar tu vei începe să vezi o nouă maturitate. Îți promit!

Tată, recunosc că, în încercarea de a-mi instrui copiii, cuvintele mele au devenit mai mult despre ce trebuie să facă sau să nu facă decât cuvinte pozitive de încurajare. Îți cer gânduri noi, idei noi și creative pentru a-mi hrăni copiii folosind cuvinte de laudă dătătoare de viață. Amintește-mi când alunec din nou în vechile tipare de comenzi și instrucțiuni. Mă lupt cu sentimentul de vinovăție de mamă care vrea să mă consume pentru că recunosc această slăbiciune din inima mea, hotărăsc însă să aleg cuvintele care să îi zidească și să îi întărească pe copiii mei. Știu că îmi vei oferi aceste încurajări atunci când sunt mai aproape și simt asemenea Ție. Îți mulțumesc pentru dragostea Ta.