De ce să aștept?Mostră

Prima Biblie pe care am avut-o avea cusut pe copertă Isaia 40:31:

Dar cei ce-și pun speranța în Domnul

își vor înnoi puterea,

vor zbura ca vulturii,

vor alerga și nu vor rămâne fără putere,

vor umbla și nu vor obosi.

Ca și creștină de curând întoarsă la Dumnezeu, îmi amintesc cât de minunată era acea promisiune! În loc de a simți panică și frustrare, puteam fi întărită, astfel crescând spiritual în perioadele de așteptare.

Însă pe măsură ce m-am maturizat în umblarea mea cu Cristos, așteptarea nu mă întărea de fiecare dată. De exemplu, deși am apelat la Dumnezeu atunci când soțul meu și-a pierdut slujba cu câțiva ani în urmă, am avut momente în care m-am simțit obosită și slăbită.

Mă întrebam dacă făceam ceva greșit. Nu mă rugam îndeajuns? Nu aveam destulă credință?

De curând am creat o serie despre femeile Bibliei, prezentată atât la radio, cât și sub forma unui podcast, astfel învățând niște lecții remarcabile de la femei care L-au așteptat pe Dumnezeu.

Iau ca exemplu pe Elisabeta, mama lui Ioan Botezătorul.

Elisabeta nu putea avea copii, având ca rezultat ocară din partea comunității în care se afla. Cu toate acestea, ea și soțul ei „erau drepți înaintea lui Dumnezeu, urmând cu integritate toate poruncile și hotărârile drepte ale Domnului.” (Luca 1:6). Oricât de grea a fost așteptarea ei, Elisabeta a rămas credincioasă Domnului și Cuvântului Său. Ea a făcut ce este corect.

Asta mi-a dat de gândit: ce mă preocupă mai mult în perioadele de așteptare? Mă preocupă mai mult SCOPUL așteptării sau CEL care este la lucru în cele din urmă?

Concluzia: CEEA CE fac în așteptare, determină FELUL în care aștept.

Dacă atenția mea ar fi fost îndreptată asupra locului de muncă de care aveam atât de multă nevoie, ar fi urmat panica. Dacă m-aș fi uitat la contul nostru bancar care era în declin, frica ar fi fost inevitabilă.

Dar, când atenția mea a fost îndreptată asupra credincioșiei lui Dumnezeu și m-a interesat mai mult împlinirea voii Lui, frica a dispărut, iar speranța a fost recuperată.

În mod minunat, începutul pasajului biblic de astăzi confirmă acest adevăr! Citește Isaia 40:28-29

„Nu știi?

N-ai auzit?

Domnul este Dumnezeul cel veșnic,

Creatorul marginilor pământului.

El nu obosește, nici nu rămâne fără putere,

iar priceperea Lui este de nepătruns.

El dă putere celui obosit

și îl întărește pe cel lipsit de putere.”

Nu este nevoie să obosim fiindcă Dumnezeul nostru nu este NICIODATĂ slăbit sau extenuat. Putem alerga la o sursă de putere inepuizabilă în timp ce așteptăm!

La un moment dat, perioada noastră de șomaj s-a sfârșit. Dumnezeu a făcut mai mult decât am fi putut cere sau gândi noi.

Mai mult de atât, Dumnezeu ne-a reînnoit puterile. El ne-a învățat că atunci când avem credință și venim în rugăciune cu problemele noastre, precum Elisabeta, putem fi tari în așteptare!