Bucurie pentru toate anotimpurileMostră
Speranța.
De unde vine? Poate speranța să fie cumpărată sau vândută?
Poți să miroși speranța? Înflorește doar primăvara? Există vreun magazin unde se vinde speranță … sau un post radio care o difuzează?
Am descoperit că speranța poate fi cel mai valoros lucru intangibil pe care îl acceptăm. Dacă refuz să sper … refuz să cred. Ignor o umbrelă a credinței.
Viața este grea. Banii se termină … trupurile noastre trădează sănătatea … oamenii sunt dificili … lucrurile trebuie reparate.
Este „speranța” o atitudine precum a Pollyanei ce ignoră faptele? Nu m-am priceput niciodată la a ignora ceea ce văd sau ceea ce știu. Probabil am nevoie să trec peste asta.
Poate speranța coexista cu faptele? Sunt ele compatibile sau se exclud reciproc?
Asta este ceea ce știu … faptele nu spun sfârșitul poveștii mele. Ceea ce văd cu ochiul meu natural poate fi o amăgire. Ceea ce nu pot vedea cu ochii mei pot fi lucrurile solide ale vieții.
Astfel sper. Când circumstanțele mele țipă și cer … eu aleg șoapta liniștită a speranței.
Când faptele vieții mele tună și se cutremură … Eu aleg zâmbetul dulce al speranței.
Cu toții alegem speranță sau disperare. Speranță sau descurajare. Speranță sau orice altceva.
Nu știu ce circumstanțe strigă către tine astăzi, dar dacă poți să alegi să speri, alegi putere. Și bucurie. Și un scop.
Poate că faptele cu care ne confruntăm sunt de fapt numai ceața care ne înconjoară și ne întunecă vederea de la adevărul speranței. Poate când nebulozitatea existenței umane se va ridica, ceea ce vom realiza este că speranța nu a fost ignoranță, ci a fost substanță și a deținut mai mult adevăr decât ceața. Poate că ceea ce vom ști atunci, ceea ce nu știm acum, este că faptele maschează ceea ce este adevărat, real și autentic.
Și poate că trebuie să-mi reamintesc în fiecare zi că speranța este temelia vieții care a fost menită pentru mine.
Astfel accept o prietenie cu speranța. Îmi voi limpezi mintea în jurul a tot ceea ce declară și promite speranța. Voi vorbi în limbajul speranței și mă voi gândi la speranță. Voi folosi speranța ca o ancoră a sufletului meu fragil.
Un gând vesel la care să meditezi: Care este secretul de a rămâne într-un loc al speranței?
De unde vine? Poate speranța să fie cumpărată sau vândută?
Poți să miroși speranța? Înflorește doar primăvara? Există vreun magazin unde se vinde speranță … sau un post radio care o difuzează?
Am descoperit că speranța poate fi cel mai valoros lucru intangibil pe care îl acceptăm. Dacă refuz să sper … refuz să cred. Ignor o umbrelă a credinței.
Viața este grea. Banii se termină … trupurile noastre trădează sănătatea … oamenii sunt dificili … lucrurile trebuie reparate.
Este „speranța” o atitudine precum a Pollyanei ce ignoră faptele? Nu m-am priceput niciodată la a ignora ceea ce văd sau ceea ce știu. Probabil am nevoie să trec peste asta.
Poate speranța coexista cu faptele? Sunt ele compatibile sau se exclud reciproc?
Asta este ceea ce știu … faptele nu spun sfârșitul poveștii mele. Ceea ce văd cu ochiul meu natural poate fi o amăgire. Ceea ce nu pot vedea cu ochii mei pot fi lucrurile solide ale vieții.
Astfel sper. Când circumstanțele mele țipă și cer … eu aleg șoapta liniștită a speranței.
Când faptele vieții mele tună și se cutremură … Eu aleg zâmbetul dulce al speranței.
Cu toții alegem speranță sau disperare. Speranță sau descurajare. Speranță sau orice altceva.
Nu știu ce circumstanțe strigă către tine astăzi, dar dacă poți să alegi să speri, alegi putere. Și bucurie. Și un scop.
Poate că faptele cu care ne confruntăm sunt de fapt numai ceața care ne înconjoară și ne întunecă vederea de la adevărul speranței. Poate când nebulozitatea existenței umane se va ridica, ceea ce vom realiza este că speranța nu a fost ignoranță, ci a fost substanță și a deținut mai mult adevăr decât ceața. Poate că ceea ce vom ști atunci, ceea ce nu știm acum, este că faptele maschează ceea ce este adevărat, real și autentic.
Și poate că trebuie să-mi reamintesc în fiecare zi că speranța este temelia vieții care a fost menită pentru mine.
Astfel accept o prietenie cu speranța. Îmi voi limpezi mintea în jurul a tot ceea ce declară și promite speranța. Voi vorbi în limbajul speranței și mă voi gândi la speranță. Voi folosi speranța ca o ancoră a sufletului meu fragil.
Un gând vesel la care să meditezi: Care este secretul de a rămâne într-un loc al speranței?
Scriptura
Despre acest plan
Te-ai întrebat vreodată: „Este posibil să simți bucurie în fiecare anotimp al vieții?” Carol McLeod crede că Dumnezeu are o bucurie imensă pentru tine care se află la îndemâna ta. În acest devoțional, vei descoperi cum să ai încredere în Dumnezeu atunci când viața nu este corectă, cum să te raportezi la Scriptura care îți transformă gândirea și cum să-ți schimbi dezamăgirea pe care o simți într-o inimă care se bucură în mijlocul incertitudinii.
More
Mulțumim Carol McLeod și Just Joy Ministries pentru furnizarea acestui plan. Pentru mai multe informații, vă rugăm vizitați: www.carolmcleodministries.com