Anul victoriei: 5 zile de inspirație menite să-ți dea startul în noul anMostră

DAY 5 – MOARTEA UNUI VIS

Melek Sert era însărcinată în luna a 5-a când s-a dus la spital cu dureri puternice și hemoragie. Dar hemoragia s-a oprit, a fost externată și a plecat acasă. A doua zi, ea și soțul ei Hasan s-au dus înapoi la spital cu aceleași simptome.

Datorită riscului de pierdere a sarcinii, a fost monitorizată constant. Apoi, a născut prematur și medicii de la spitalul Seyhan (Turcia) i-au spus că bebelușul s-a născut mort. A primit certificatul de deces și un săculeț pentru funeralii.

Hasan a plecat cu copilul la cimitirul din cartierul Herekli pentru a-l înmormânta. În timp ce conducea mașina spre cimitir a auzit copilul plângând. A oprit și a deschis săculețul. Și-a dat jos jacheta, a învelit bebelușul cu ea și a pornit la maxim încălzirea din mașină.

A venit ambulanța și copilul a fost dus la spitalul Adana City Research și internat la terapie intensivă; era în stare critică și avea hipotensiune arterială, dar Melek a văzut că bebelușul ei este viu! Mâinile și picioarele erau neastâmpărate și îi bătea inima.

Părinții era șocați. Băiețelul lor s-a născut prematur dar viu, nu mort. Au trecut de la disperare la o bucurie incredibilă. Copilul era în viață și se rugau pentru el ca să se facă bine: pentru dezvoltare normală și sănătate deplină.

Luca 15:24 zice, „«acest fiu al meu era mort, și trăiește iarăși, era pierdut, și a fost găsit!». Și au început să se înveselească.” În povestea Fiului Risipitor, băiatul nu era de fapt mort ci doar părea așa pentru că plecase de acasă. Când s-a întors, tatăl său a fost copleșit de bucurie pentru că fiul „mort” se întorsese acasă.

Hasan și Melek credeau că pruncul lor era mort precum tatăl fiului risipitor credea că acesta este mort și plecat pentru totdeauna. Putem experimenta moartea unui vis și acest lucru poate fi perceput la fel ca orice moarte.

Când nădăjduim ceva, când ne rugăm pentru ceva și ne străduim ca un vis să devină realitate iar aceasta nu se întâmplă, este similar cu moartea. Suntem șocați, îndurerați, întristați. Totul pare pierdut. Viața pare să nu ai aibă nici un scop sau sens.

Dar Dumnezeu are modul lui de a restaura ce este pierdut, de a aduce la viață ce este mort. Poate suntem pregătiți să îngropăm un vis când, deodată, Dumnezeu lucrează într-un mod incontestabil. Visul tău nu este mort, ci este cât se poate de viu.