Postul Crăciunului: Redescoperind Crăciunul în haosul pregătirilorMostră

Așteptând cu Speranță

Perioada Postului Crăciunului cuprinde cele patru săptămâni premergătoare Crăciunului și reprezintă un timp menit să ne pregătească inimile pentru a celebra nașterea lui Hristos. În prima săptămână de Post, ne vom concentra asupra SPERANȚEI.

Speranța presupune așteptare. Speranța necesită răbdare.

DOMNUL este bun cu cel ce nădăjduiește în El,
cu sufletul care‑L caută.
Bine este să aștepți în tăcere
izbăvirea DOMNULUI.
– Plângerile lui Ieremia 3:25-26 (NTR)

Cuvântul tradus în aceste versete ca SPERANȚĂ este cuvântul qavah din ebraică. Uneori este tradus ca „a aștepta.” Definiția sa literară cuprinsă în Concordanța Exhaustivă a Bibliei de James Strong (Strong's Exhaustive Concordance of the Bible) este „a lega împreună (poate prin împletire)” și vine de la cuvântul folosit pentru șnur.

Cuvântul descrie, în esență, sentimentul de anticipare pe care îl ai atunci când aștepți să se întâmple ceva pozitiv. Qavah poate fi comparat cu sentimentul pe care îl ai când te prinzi de o frânghie ținută strâns în mâinile altcuiva. În mintea mea, îmi imaginez o frânghie puternică, împletită, ținută strâns de Dumnezeu.

Imaginează-ți ce se întâmplă atunci când dai drumul frânghiei sau o slăbești prea mult. Nu mai e tensiune. Nu mai e speranță.

Cu alte cuvinte, speranța necesită o acțiune din partea noastră.

Așteptarea în tăcere s-ar putea să nu pară o acțiune. De fapt, pentru cineva ca și mine (un planificator desăvârșit), așteptarea seamănă foarte mult cu o totală inacțiune. Totuși, așa suntem chemați să sperăm—de fapt, trebuie să fim foarte intenționați în așteptarea noastră răbdătoare.

Așteptarea în tăcere în perioada sărbătorilor nu se poate întâmpla în timp ce noi alergăm din loc în loc, gătim, facem cumpărături, cântăm și mâncăm.

Așteptarea în tăcere necesită timp, un loc în care nu vom fi deranjați și urechi care să asculte, ca să putem descoperi micii pași pe care Dumnezeu i-a pus înaintea noastră pentru această zi, în loc să ne grăbim singuri spre linia de sosire.

Și în timp ce așteptăm răbdători și cu anticipare, Dumnezeu promite să ne întărească…

dar cei ce-și pun speranța [qavah] în Domnul
își vor înnoi puterea,
vor zbura ca vulturii,
vor alerga și nu vor rămâne fără putere,
vor umbla și nu vor obosi.
– Isaia 40:31 (NTR)

Te invit ca în această perioadă din Postul Crăciunului, în timp ce îți faci listele de cumpărături, să îți faci timp pentru a aștepta în tăcere. Pune-ți deoparte momente în care să ai liniște ca să-L cauți pe El. Găsește un scaun comod și poartă o conversație unu-la-unu cu Dumnezeu pentru câteva minute în fiecare zi. Ține-te de frânghia SPERANȚEI și află cum este să-L găsești pe El ținând cu fermitate de celălalt capăt.