Contemplăm frumusețea: Postul Crăciunului de la Infinitum, Săptămâna 1Mostră

Însuși întruparea frumuseții venea în lume. Creatorul tuturor lucrurilor frumoase se arăta în trup. Și totuși - „lumea nu L-a cunoscut?” Cum este asta posibil?

Poate că lumea nu a putut să-L recunoască pe Isus pentru că a venit atât de diferit de cum se așteptau ei să apară Mesia.

În loc să vină pe un covor roșu, El a fost dezvăluit unor păstori umili.
În loc să vină ca un puternic Hercules, El a venit ca un copil de om lipsit de ajutor.
În loc să vină cu o armată de războinici, El a venit vestit de un cor de îngeri.

La fel ca așteptările despre cine trebuia să fie Isus, avem adesea anumite așteptări și noțiuni preconcepute despre ce este frumusețea. Dar capacitatea noastră de a percepe frumusețea depinde foarte mult de abordarea noastră.

John O’Donohue articulează acest proces atât de bine în cartea saFrumusețea: Îmbrățișarea invizibilă:

„Când ne apropiem cu evlavie, lucruri mărețe decid să se apropie de noi. Viața noastră reală iese la suprafață și lumina ei trezește frumusețea ascunsă în lucruri. Când mergem pe pământ cu evlavie, frumusețea va decide să aibă încredere în noi. Inima grăbită și mintea arogantă nu au blândețea și răbdarea de a intra în acea îmbrățișare.”― John O'Donohue, Frumusețea: Îmbrățișarea invizibilă

Când trăim cu o „inimă grăbită și o minte arogantă,” ne este greu să intrăm în îmbrățișarea frumuseții. Adesea, suntem atât de grăbiți încât nu putem încetini îndeajuns ca să o privim. Sau avem anumite așteptări despre ceea ce ar trebui să fie. În acest sens, încercăm să controlăm frumusețea pentru a deveni ceea ce ne dorim ca ea să fie.

Adesea, așteptăm ca frumusețea să apară sub forma unor stele vibrante, strălucitoare sau a unor apusuri colorate, pline de roșu și auriu. Și uneori apare. Dar uneori frumusețea apare în mijlocul nostru în momente foarte obișnuite, de zi cu zi. Iar ea ne cere să o privim.

În simpla invitație a unui copil la joacă.
În zâmbetul amabil al unui străin.
În cuvântul de iertare al unui prieten.

Pentru a privi frumusețea este necesară predarea. Putem să-L primim pe Isus, Cel frumos, când renunțăm la așteptările, controlul și agenda noastră despre cum va arăta El și cum va apărea El în mijlocul nostru.

În această săptămână, vom exersa predarea, apropiindu-ne de lume cu reverență, deschidere și curiozitate, astfel încât să putem percepe frumusețea lui Dumnezeu revelată în expresii obișnuite, tangibile din jurul nostru.

Cum ar putea arăta să „umbli pe pământ cu evlavie” în această săptămână, pentru a percepe prezența lui Dumnezeu revelată în frumusețe?