Postul Crăciunului pentru familii de la Infinitum, Săptămâna 4Mostră

Înainte ca Isus să se nască, mătușa lui urma să aibă un copil, deși era prea bătrână pentru ca acest lucru să se întâmple (însă Dumnezeu face mereu lucruri surprinzătoare!). Când Elisabeta (adică mătușa lui Isus) a auzit despre copilul pe care urma să îl aibă, a știut imediat că Dumnezeu era la lucru. Când Zaharia, unchiul lui Isus, a auzit despre asta, s-a luptat să creadă că Dumnezeu ar putea face un lucru atât de surprinzător. Probabil că nu ar trebui să-l judecăm pe Zaharia. S-ar putea să fi făcut și noi la fel! Dar când Zaharia a avut îndoieli, Dumnezeu a făcut un alt lucru surprinzător: a pus vocea lui Zaharia pe pauză! CUM?! Se poate întâmpla așa ceva?

Ai putea fi tentat să ți-l imaginezi pe Dumnezeu dezamăgit și folosind această situație ca pe o pedeapsă pentru Zaharia. Dar se pare că nu așa a văzut Zaharia. Sunt sigur că nu a fost ușor să nu poți vorbi timp de mai multe luni, dar, deși nu știm cum s-a simțit Zaharia în timpul acelor luni, știm că primul lucru pe care l-a făcut atunci când Dumnezeu i-a redat vocea a fost să spună MULȚUMESC LUI DUMNEZEU! Cine ar fi știut?!

Iată o parte interesantă a poveștii: Zaharia și-a recăpătat vocea după nașterea fiului său, iar el a fost de acord cu Dumnezeu și cu Elisabeta asupra numelui copilului: Ioan (ceea ce era o alegere ciudată la acea vreme, deoarece majoritatea familiilor își numeau copiii după persoane din familie și nu existau nume de Ioan).

Acest copil s-a dovedit a fi un predicator incredibil. A învățat o mulțime de oameni despre Isus; le-a dat oamenilor speranță și i-a ajutat să urmeze planurile lui Dumnezeu pentru viața lor. Iar „ciudățeniile” nu s-au oprit la numele lui. Alegerile lui Ioan în materie de mâncare și îmbrăcăminte au fost stranii toată viața lui. Dar bizarul (Ioan) și surprinzătorul (Dumnezeu) sunt oarecum legate; Dumnezeu a iubit ciudățenia lui Ioan și i-a plăcut să lucreze cu el.

Zaharia nu știa toate acestea când Ioan era doar un bebeluș! Dar Dumnezeu știa. Zaharia s-a luptat să se alăture planurilor surprinzătoare ale lui Dumnezeu și, uneori, o facem și noi, pentru că nu putem ști cum se termină povestea când suntem abia la început.

Așa că hai să ne întărim mușchii minții care ne pot ajuta să ne încredem în Dumnezeu chiar și atunci când se întâmplă lucruri care nu au sens. De exemplu, să spunem că vacanța pe care o plănuiseși pentru luna viitoare tocmai a fost anulată… te poți gândi la un mod (sau două) în care aceasta ar putea fi o lucrare surprinzătoare a lui Dumnezeu?

Cum ar fi ca profesorul tău să îți dea ca sarcină să lucrezi la un proiect de grup cu cineva din clasă, care nu-ți face plăcere?… te poți gândi la un mod (sau două) în care aceasta ar putea fi o lucrare surprinzătoare a lui Dumnezeu?

Cum ar fi dacă ai afla că mama ta a primit un nou loc de muncă într-un alt oraș și te vei muta în câteva luni… te poți gândi la un mod (sau două sau zece) în care aceasta ar putea fi o lucrare surprinzătoare a lui Dumnezeu?

Chiar dacă aceste scenarii nu sunt adevărate, sau chiar dacă nu a fost Dumnezeu cel care i-a spus profesorului tău să îl pună pe un oarecare în grupul tău de lucru la proiect, exersarea abilității de a căuta lucrarea surprinzătoare a lui Dumnezeu construiește puterea minții care ne ajută să acceptăm lucrarea surprinzătoare a lui Dumnezeu atunci când aceasta apare în viața noastră.

Există o situație în viața ta, chiar acum, în care Dumnezeu ar putea face o lucrare surprinzătoare?

Îți poți imagina cum ar putea Dumnezeu să facă o lucrare surprinzătoare undeva în „povestea” ta de Crăciun din acest an?

Încearcă pauza de timp a lui Zaharia. Încearcă să păstrezi tăcerea cu familia sau prietenii tăi timp de un minut întreg.… A fost greu? De ce?