Pur și simplu Crăciun, un plan de lectură YouVersion de cinci zile pentru a recupera pacea sărbătorilor de Tama FortnerMostră

Binecuvântată fără măsură

Lectură: Luca 1:26-38; Ioan 3:16; 1 Ioan 3:1

Pentru lume, Maria era doar o fată săracă dintr-un sat sărac. Tânără, nesemnificativă și neimportantă. Așa că atunci când îngerul a apărut și a declarat-o „foarte binecuvântată”, bănuiesc că Maria nu s-a simțit deloc astfel. De fapt, chiar versetul următor ne spune că ea a fost „surprinsă” (BVA), „afectată” (BVA) și chiar „foarte tulburată” (NTR) de salutul îngerului.

Nu trebuie să săpăm prea adânc pentru a înțelege de ce, nu-i așa? Pentru că, deși multe lucruri s-au schimbat între vremea de atunci a Mariei și a noastră, un lucru nu s-a schimbat - dorința și reticența noastră simultană de a ne simți binecuvântați peste măsură. Cu toate competițiile și comparațiile sale subtile și mai puțin subtile, Crăciunul pare uneori să scoată în evidență toate neajunsurile noastre autopercepute. Este atât de ușor să ne uităm în jur la ceilalți și să ne simțim nesemnificativi, neimportanți.

Să nu ai nicio îndoială. Toți suntem, tu și eu, foarte binecuvântați.

Dacă aceste cuvinte te sperie, te derutează sau te tulbură, lasă ca răspunsul îngerului la temerile Mariei să fie răspunsul la temerile tale: „Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har înaintea lui Dumnezeu!” (Luca 1:30, NTR). „Favoarea și bunăvoința gratuită, spontană, absolută și iubitoare” (AMPC) a harului lui Dumnezeu este a ta. Nu pentru ceea ce facem sau nu, dar pur și simplu pentru că ești al: Lui. Nu avem nevoie de un înger ca să ne spună asta. Dumnezeu Însuși ne-a spus. Mesajul este acolo, în iesle. Noi, tu și eu, suntem foarte favorizați pentru că Domnul a ales să fie cu noi.

Doamne al domnilor, învață-mi inima să creadă că sunt foarte favorizat de Tine. Amin.

Redescoperirea Crăciunului

O bibliotecară pentru copiii mici a spus odată grupului nostru de tinere mame adunate la ora de povești, cu copii mici în poală, de gât și în spate, că prăjiturile pe care le aducem nu contează. Iar eu am crezut-o. Mulți ani de zile. De ce? Pentru că încercam să mă ridic la nivelul așteptărilor celorlalți cu privire la cine ar trebui să fiu. Pentru că voiam să fiu foarte favorizată. Acum știu adevărul: prăjiturile contează. La fel și fursecurile cumpărate și cele făcute de la zero, rulade și înghețate. Nu e vorba de prăjituri. Este vorba despre timpul petrecut împreună.