Umilința

Când am avut-o pe fetița mea, nu mi-am imaginat niciodată că va exista o zi în care va trebui să o împart cu o altă femeie. Eu și tatăl ei am divorțat când ea avea 6 ani. Ne-am recăsătorit amândoi și, deși soția lui nu are copiii ei proprii, îi face plăcere să participe la creșterea fiicei mele. Împărtășirea ei a fost una dintre cele mai mari provocări cu care m-am confruntat.

În urmă cu câțiva ani, ziua Mamei s-a întâmplat să cadă în weekendul tatălui ei. Mi-am făcut planuri cu fiica mea și nu mi-a trecut niciodată prin minte gândul că nu o voi avea pentru o zi. Ziua Mamei mi-a aparținut. La urma urmei, am născut-o și am cicatricea de cezariana care să dovedească asta.

În acea dimineață, fostul meu soț m-a contactat pentru a întreba când se poate aștepta să o vadă pe fiica noastră. A vrut să sărbătorească ziua mamei cu soția si cu fiica mea. Am fost îngrozită că chiar îmi va cere să-mi împart timpul. Am plâns și am țipat și am spus lucruri de genul: „Nici măcar nu este mamă! Ea nu o poate avea pe fiica MEA de ziua Mamei!” A făcut tot posibilul să explice importanța, dar am rămas blocată și nu aveam cum să împărtășesc.

Nu prea mult după conversație, Dumnezeu mi-a reamintit de lucrurile pe care trebuie să le fac pentru cele două fiice vitrege și de dragostea pe care o am pentru ele. Poate că nu sunt mama lor, dar fac lucruri de mamă pentru ele. Apar când au nevoie de mine și mă iubesc și ele.

Fiica mea își iubește mama vitregă. S-ar putea să nu aibă cicatricea de cezariana care să demonstreze că a născut un copil, dar a fost iubitoare, sprijinirea și îngrijirea fiicei mele din momentul în care a ales să pășească în imagine. Ea face lucruri de mamă fără titlu sau laude. În acea după-amiază, mi-am cerut scuze fostului meu soț și soției lui pentru cuvintele mele dureroase și am condus-o pe fata noastră la casa lor pentru a petrece după-amiaza cu ei.

În scrisoarea sa către Efeseni, apostolul Pavel spune că ar trebui „să fim cu totul smeriți și blânzi; fiți răbdători, suportându-vă unii pe alții cu dragoste. Faceți toate eforturile pentru a păstra unitatea Duhului prin legătura păcii.”

Lucrez constant să aplic acest verset în viața mea și să învăț cum să fiu părinte în comun așa cum dorește Dumnezeu: cu smerenie, răbdare și dragoste. Fiecare părinte din familia noastră mixtă lucrează din greu pentru a menține unitatea și pacea. Facem sacrificii zilnice pentru a arăta har și bunătate unul față de celălalt și avem încredere că fiecare dintre noi are intenții bune. Co-parenting bun este o provocare, dar este posibil.

Indiferent de situația noastră parentală – mamă singură, cuplu căsătorit sau familie mixtă – există o mulțime de oportunități de a parenta cu umilință. Suntem chemați să arătăm dragoste și respect față de toată lumea, inclusiv celor care ne ajută să ne creștem copiii și copiii înșiși. Nu numai că oferă copiilor noștri un exemplu pozitiv în ceea ce privește cum să-i iubim bine pe alții, dar Îl onorează pe Dumnezeu.