Binecuvântarea obișnuituluiMostră

Fani fideli

Îmi doresc ca autorul cărții Evrei să fi inclus o descriere din spatele scenei eroilor credinței după ce aceștia și-au finisat scena…

Moise a stat în fața Mării Roșii și a despicat-o, însă apoi a trebuit să dădăcească un milion de plângăcioși timp de patruzeci de ani prin pustie…

Ghedeon a parcurs drumul de la a fi un nimeni, la a fi eliberatorul poporului lui Dumnezeu, însă apoi a avut de înfruntat mândria idolatriei…

Noe a construit o arcă timp de decenii, a trecut prin potop, și apoi s-a făcut de rușine în fața Domnului și a familiei…

Maria l-a crescut pe Isus, doar ca să își vadă fiul acuzat pe nedrept de liderii ei religioși și să fie torturat până la moarte de Imperiul Roman…

Probabil că a avea o viață „ordinară” ar însemna să nu omori niciodată un Goliat, însă de asemenea, înseamnă că nu trebuie să evadezi de un rege ucigaș într-o peșteră. Însă cel mai măreț lucru de realizat este acesta: Să joci „cel mai bun rol” pentru Dumnezeu, nu înseamnă că ai „ajuns” la linia de finiș al credinței tale. 

Întotdeauna va fi ceva mai mult, și acel mai mult va include mereu pământescul. Autorul cărții Evrei spune că toți aceștia au trăit prin credință până la moarte și niciunul nu a primit ce li se făgăduise. Mesajul din Evrei capitolele 11 și 12 este „CONTINUĂ”, dar nu „FĂ CEVA EXTRAORDINAR.”

Orice sentiment că ai ajuns la finalul destinației în călătoria credinței tale este o iluzie: nu există un punct de sosire, ci doar o urmare. Și noi nu urmăm doar ca un mijloc către un scop final - ci a urma înseamnă atât mijlocul cât și scopul final. Noi îl urmăm pe Isus prin a face un pas al credinței după alt pas al credinței, crescând în dragoste și cunoaștere. 

Viața de credință despre care vorbesc este cursa deja marcată pentru TINE. A existat un singur David, o singură Rahav și există un singur TU. Nu te poți concentra pe cursa pe care o au alții sau pe cât de repede se pare că ei o parcurg; trebuie doar să privești la Isus și la harul Său pentru următorul tău pas,  care, cel mai probabil, va fi o acțiune minoră pe care s-ar putea să o repeți de nenumărate ori. 

Și când ești extenuat și ai nevoie de un impuls al credinței pentru a-ți finisa o sarcină simplă, amintește-ți de norul acela de martori, în care sunt cei ce au finalizat alergarea, și care acum te înconjoară și te aplaudă…

Imaginează-ți pe David ținând o pancartă care spune „Brânză și pâine!” și Maria purtând un banner ce spune: „Fii credincios!”