Binecuvântarea obișnuituluiMostră

Inimă curată

Am crescut într-o eră a unui creștinism obsedat de vremurile din urmă. Predicatori ce preziceau cu minuțiozitate despre iminenta revenire a Salvatorului și era creștinilor născuți din nou care dezbăteau în detalii lucruri ca: Răpirea, Necazul cel Mare și Mia de ani.

În detrimentul unui asemenea fundal, a devenit ușor pentru mine să-mi imaginez revenirea lui Isus și cum Își cheamă la Sine pe urmașii care au slujit orfanilor, au servit pe alții cu supă în cantine, sau au spălat picioarele văduvelor. În timp ce cei ce nu erau aleși continuau în libertate să dea foc bisericilor, să lovească animalele sau să facă oricare alt păcat groaznic în erau ei prinși în la momentul Revenirii Sale…

Dar atunci când Isus descrie a doua Sa venire în Matei 24, găsim că cei răpiți și cei rămași erau implicați de fapt în aceleași activități. Scenariul pe care El ni-l prezintă este cel a doi bărbați ce lucrează la câmp și două femei ce vor măcina la moară. Două activități zilnice simple ce sunt scoase din manualul „Doar o viață obișnuită.”

Da, a servi pe alții cu supă în cantine poate fi important, și nu, nu trebuie să dai foc clădirilor bisericii, însă pentru o clipă, lasă-L să infiltreze în inima ta ceea ce Isus spune despre revenirea Sa… Oamenii vor fi implicați în activitățile zilnice obișnuite. Și sunt modalități prin care poți face lucruri obișnuite plăcute înaintea lui Dumnezeu și modalități prin care nu vei fi pe placul Lui.

Nu știu dacă bărbatul ce a rămas pe pământ a avut un păcat groaznic ascuns sau dacă femeia care a fost răpită la Domnul a hrănit mii de oameni ai străzii săptămânal, însă știu că Isus nu a descris o scenă dramatică a revenirii Sale, ci a folosit câteva scene obișnuite.

Noi, asemenea lui Samuel la ungerea lui David ca împărat, putem să ne uităm la alții ce par extraordinari și să spunem: „Cu siguranță, acesta este unsul lui Dumnezeu…” și să uităm unde este îndreptată de fapt privirea Domnului: „Eu nu mă uit la lucrurile la care vă uitați voi oamenii… Eu mă uit la inimă.” Indiferent unde suntem sau ce facem, de la simplu la senzațional; din câmpul cu cereale sau terenul de fotbal, de la măcinarea grânelor sau de la cumpărături în mall, inimile noastre pot fi pline de laudă la adresa lui Dumnezeu.

Mai mult decât activitățile în sine, Dumnezeu privește la modalitățile în care facem totul. Isuse, ajută-mă să mă concentrez pe atitudinea inimii mele în mijlocul acțiunilor mele. Binecuvintează fiecare moment obișnuit ca o oportunitate de a lăuda un Dumnezeu extraordinar.