Sentimente sfinte - Răspunsuri biblice la fiecare provocareMostră

Există multe lucruri în viață care ne dezamăgesc. Dacă ți-ai permis așa ceva, s-ar putea să ai zilnic de a face cu dezamăgirea pe care cineva sau ceva ți-a provocat-o. Dezamăgirea poate foarte ușor să devină specificul vieții noastre datorită oamenilor sau evenimentelor care nu împlinesc așteptările noastre.

Apostolul Pavel, scriitorul epistolei către Romani, ne dă o modalitate mai bună, aceea de a înfrunta dezamăgirile în loc să fim dezamăgiți! Ceea ce Pavel ne învață cu răbdare în acest pasaj strategic al scripturii este că dezamăgirile nu au puterea să te și descalifice! Dumnezeu te-a chemat la evlavie și într-un destin, de aceea dezamăgirile nu pot anula ceea ce Dumnezeu deja a desăvârșit. Când devenim încordați emoțional și frustrați datorită dezamăgirilor zilnice noi le cedăm acestora mult prea multă autoritate peste viața noastră. Unul din secretele înfruntării dezamăgirilor este să le păstrăm în perspectiva corectă.

A fi „descalificat” înseamnă că destinul tău a fost schimbat pentru totdeauna; înseamnă că ai fost odată chemat pentru un destin și o semnificație dar evenimentul dezamăgitor ți-a alterat pentru totdeauna scopul etern. „Descalificarea” ar implica faptul că odată ai fost desemnat dar anumite împrejurări ți-au furat această desemnare. Incidentele zilnice sau evenimentele nu au puterea să te descalifice din chemarea care Dumnezeu o are pentru tine!

Pavel sfătuiește toate generațiile viitoare din trupul lui Cristos că răspunsul nostru la dezamăgiri trebuie să fie o veselie din toată inima; cuvântul folosit pentru aceasta este: „ne bucurăm chiar și în necazurile noastre...”.

Noi am interpretat greșit totul! Am crezut în mod greșit că necazurile sau dezamăgirile sunt piedici tragice care ne strică viața, pe când Biblia – care ne ghidează în tot Adevărul – ne spune că dezamăgirile sunt momentele cele mai prielnice; atunci e șansa noastră ca și creștini să demonstrăm că suntem într-adevăr diferiți și că folosim acest moment să arătăm slava care a fost pusă în noi. Nu plângem din cauza dezamăgirilor – ne bucurăm în ele. Nu ne tânguim din cauza dezamăgirilor ci așteptăm intervenția Lui Dumnezeu prin care El se va descoperi pe Sine.