Devoțiuni zilnice cu Greg LaurieMostră

Începutul alunecării

O armată mică mergea spre Isus. Săbii, sulițe, scuturi și torțe s-au îndreptat către El în întuneric, când o mulțime de oameni au venit să Îl aresteze. Se aflau într-o stare de frenezie, provocată de spiritul de gloată: „Da, haide să îl luăm! Pe cine prindem?” Știi cum sunt gloatele. Ei se stimulează unii pe ceilalți; nici măcar nu știu pentru ce protestează. Se lasă prinși de emoția momentului.

Acest lucru s-a întâmplat probabil când mulțimea L-a înconjurat pe Isus din Nazaret, care nu încălcase niciodată legile lor. Dar pentru a demonstra că Isus nu era o victimă neajutorată, ci un victorios puternic, El s-a ridicat și a spus, „Pe cine căutați?” (Ioan 18:7).

„Pe Isus din Nazaret” i-au răspuns ei.

Iar El le-a zis, „Eu sunt” și după aceste cuvinte, Evanghelia după Ioan ne relatează, că cei care se strângeau unii lângă ceilalți „s-au dat înapoi și au căzut la pământ.” (versetul 6). Te-ai jucat vreodată domino? Posibil că așa a fost cu această mulțime care s-a aplatizat.

Acesta ar fi fost un moment prielnic pentru Iuda să-și reconsidere decizia de a-L trăda pe Isus. Dar aparent Iuda nu mai avea răbdare să facă ceea ce îşi propusese. Și și-a urmat orbeşte traiectoria către iad.

Am văzut oameni raționali care fac cele mai nebunești lucruri pe care ți le poți imagina sub puterea păcatului. Solomon, care era cunoscut pentru înțelepciunea lui, în mod deschis și ostentativ a înfăptuit nelegiuire împotriva lui Dumnezeu. De aceea avem nevoie să fim vegheatori. Credem că putem să ținem piept diavolului. Spunem „O, aceasta nu va fi o problemă pentru mine. Sunt foarte puternic.” Dar așa începe alunecarea.

Propoziția de rezumat: Excesul încrederii în sine poate să ne conducă la alunecare.


Copyright © 2012 Harvest Ministries. Toate drepturile rezervate.