Armura lui DumnezeuMostră

Aproape fiecare copil adoră să se joace de-a „călăreții și indieni”. Cu toate acestea, copiii care se prefac în joacă că luptă în Vestul Sălbatic este cu totul diferit de războiul real cu arme reale. Să luăm, de exemplu, practica de frontieră a punerii în scenă a atacurilor surpriză folosind săgeți în flăcări. Această tactică de strategie a prins adversarul cu garda jos. Săgețile în flăcări aveau să pornească un foc pe o căruță acoperită cu pânză, perturbând liniile militare și determinând ocupanții să se concentreze mai degrabă asupra arderii decât asupra inamicului care ataca.

Săgețile în flăcări nu erau destinate în primul rând să ucidă sau să distrugă; erau menite să distragă atenția.

Inamicul tău vrea să te distragă, soră. Deci te poate orbi. Și ascultă-mă - el nu trage la întâmplare aceste săgeți ale lui. Este creat perfect în strategia sa. El a studiat tendințele și obiceiurile tale, temerile și slăbiciunile tale cele mai profunde și s-a orientat în special către acele domenii. Știe că nu te poate distruge. Tu ești veșnic în siguranță în Isus. Dar intenționează pe deplin să-ți distragă atenția prin stabilirea oricărui număr de incendii interioare care se aprind în viața ta - cum ar fi insecuritatea, intimidarea, anxietatea, îngrijorarea sau ocupația. Vrea să fii distrat în timp ce se strecoară pe la spate.

În cartea Efeseni 6, Pavel vorbește despre centură, pieptar și pantofi ca o uniformă spirituală care ar trebui să fie purtată de credincioși în orice moment. Minut cu minut. Zi de zi. Dar de scutul credinței, poruncește ca acesta să fie „luat”.

Privește în felul următor: o asistentă ar putea purta halat în fiecare zi la servici, deoarece este uniforma ei. Dar când apare o urgență, ea va lua un stetoscop, o mașină de tensiune arterială sau orice fel de instrumente pe care să le folosească în folosul pacientului. La fel și noi, trebuie să purtăm uniforma noastră zilnică, divină, dar, de asemenea, să fim pregătiți să „luăm” celelalte piese, atunci când este necesar.

Prima piesă a acestei armuri este scutul credinței. Momentul în care simțim pentru prima dată o săgeată în flăcări care se infiltrează în vreun fel în viața noastră, activăm credința ca un scut de protecție asupra vieții noastre.

Nu ratați ironia aici. Inamicul trimite săgeți în flăcări în viața ta, în special, atunci când ești chemat să pășești prin credință. Aceste săgeți sunt intenționate în mod voit să te împiedice să faci singurul lucru care are puterea de a le stinge: umblarea prin credință!

Credința face ca săgețile fioroase să se stingă. Ce îți cere Dumnezeu să faci? Fă-o! În credință.