Fii transformat pentru a transformaMostră

ROLUL NOSTRU ÎN BISERICĂ

„... să aveți același fel de vorbire și să nu fie dezbinări între voi...” (v. 10)

Cu autoritate dată de Dumnezeu, Pavel a acceptat provocarea de a crea o punte între diversitățile din biserică. El nu a luat niciodată o anume parte, ci întotdeauna s-a concentrat numai pe a-L sluji pe Domnul. Chiar și în biserica de astăzi avem multe diferențe de opinii și idei. Diferențele trebuie ascultate și justificate sau explicate în mod corespunzător. Astfel de diferențe pot fi rezolvate numai dacă avem cu toții un scop comun de a-L urma pe Cristos.

Oamenii care diferă în gânduri și opinii deseori ajung să devieze de la acest scop comun și devin victime ale predicării false și creării grupurilor separate. Ei trebuie să fie aduși înapoi la punctul de plecare al credinței lor, și trebuie încurajați să aibă un nou început numai cu Isus ca piatră de temelie. Numai Cristos ar trebui să conteze, chiar și în această epocă a inovației tehnice și a excelenței.

Fie ca experiențele noastre de a recunoaște că Isus Cristos este revelația finală să inspire oamenii să rămână concentrați numai asupra lui Cristos. Așadar, să predicăm cu autoritate vestea bună, glorificându-L numai pe Cristos, fără să lăsăm ca ritualurile și obiceiurile să stea în calea adevărului lui Dumnezeu.

Să Îl lăsăm pe Dumnezeu să Își demonstreze puterea odată ce ne-am făcut partea.

„A fost Pavel răstignit pentru voi?” (1 Corinteni 1:13)

Este important să știm că, în timp ce noi eram încă păcătoși, numai Cristos a murit pe cruce pentru noi, nu oamenii lui Dumnezeu sau vreun predicator al legii. În toate lucrurile, să Îl glorificăm numai pe Cristos și nimeni altcineva. Oamenii caută adesea miracole, argumente captivante și logică, crezând în lucrurile care se văd. Dar este important să îi îndreptăm către cruce, unde Cristos a fost răstignit. Acela este miracolul care demonstrează puterea și dragostea lui Dumnezeu.

Prin urmare, să luăm o atitudine umilă, toți cei chemați de Dumnezeu, recunoscând faptul că nu am fost chemați pentru că suntem înțelepți sau puternici. Ci Dumnezeu ne-a ales, în ciuda nebuniei noastre pentru a-i rușina pe înțelepți, și în ciuda slăbiciunilor noastre pentru a-i rușina pe puternici.

Să lăsăm faptul că El a ales „lucrurile disprețuite” (1 Corinteni 1:28) să ne conducă inimile, să ne ajute să fim vrednici de chemarea Lui măreață, și să Îl lăsăm pe Dumnezeu să ia controlul asupra vieților noastre și să le folosească spre gloria Lui.