Personajele Paștelui: Simon PetruMostră

Mă gândesc mult la cuvintele pe care Andrei le-a spus în acea zi. L-am găsit. Mă gândesc la propriul meu tată, care a auzit aceste cuvinte de la mătușa mea, care s-a uitat la televizor la un evanghelist numit Billy Graham ce i-a vorbit sufletului ei. Tatăl meu a mers pe acel culoar în 1971 în Chicago și a schimbat traiectoria familiei sale chinuite. Astfel mă aflu astăzi aici, scriind despre Paște, pentru că tatăl meu a auzit aceste cuvinte și le-a spus unei tinere evreice care avea să devină soția lui, o mamă care i-ar spune într-o bună zi fiului ei: L-am găsit. 

Ioan a predicat. Andrei a ascultat. Ioan a arătat spre Isus. Andrei a găsit. Astfel ajunge evanghelia la tine și la mine. Dumnezeu ne trimite pe cineva: o voce la radio, un drum abandonat, un prieten persistent. 

Simon nu știa asta, dar povestea vieții lui a fost scrisă înainte de a se naște. Totul a început la mulți kilometri distanță, în micul Betleem, cu treizeci de ani mai devreme, când un tâmplar sărac și soția lui au bătut la ușile unor hanuri, implorând pentru un loc în care să se nască copilul lor. Povestea lui Simon a început când un preot bătrân pe nume Zaharia și soția sa, Elisabeta, au conceput și au purtat în pântec în mod miraculos un copil născut pentru a fi profet. Isus, Ioan Botezătorul și Simon se întâlnesc, nu din întâmplare sau destin, dar prin degetele tăcute ale lui Dumnezeu. Plinătatea timpului se apropia de un tânăr pescar neștiutor. 

Și în ziua în care Simon L-a urmat șovăitor, pescarul antreprenor a devenit, în cuvintele lui Isus: Petru—adică „stâncă” (Matei 16:18). Da, cel care trebuia să fie târât la Isus urma să devină un stâlp al mișcării noii creații a lui Dumnezeu în lume, urma să fie scris în istoria mântuirii ca unul din cei doisprezece apostoli și urma să scrie două scrisori ce aveau să devină scrieri sfinte. 

Cei mai apropiați tovarăși ai lui Isus, însărcinați cu întemeierea bisericii, nu ar fi recrutați din cele mai bune școli rabinice sau din rândul cărturarilor educați sau dintre nobilii din curtea lui Irod, ci ar fi culeși, precum alți mulți lideri ai Israelului, din rândul celor obișnuiți. Împărăția lui Dumnezeu pare a se îndepărta de locurile pline de putere și pare a se îndrepta spre cei necunoscuți, nevăzuți și necalificați. Regele tâmplar, născut în sărăcie de partea opusă a nobilimii, Își caută urmașii printre cei pe care lumea nu-i vede.