Flămânzi după DumnezeuMostră

Numai Dumnezeu poate împlini

Ca ființe spirituale eterne în corpuri muritoare temporale, suntem destinați să ne închinăm. Creați după chipul lui Dumnezeu, tânjim să fim legați de Cel care ne-a făcut și ne cunoaște cel mai bine, așa cum copiii tânjesc să fie legați de părinții lor. Vrem să aparținem și să fim parte din ceva semnificativ și relevant, o cauză care transcende propriul nostru ego, statut, bogăție și faimă. Dorim să împlinim scopul pentru care ne-a creat Dumnezeu, dăruindu-ne pe noi înșine în slujire pentru ca alții să experimenteze harul, mila, pacea, bucuria și binecuvântările Lui îmbelșugate. 

Căutarea acestui tip de subzistență pentru sufletele noastre nu înseamnă că viața ne va fi ușoară, confortabilă sau lipsită de suferință. Dimpotrivă, cu cât devenim mai conștienți de dorința noastră de a-L iubi, a-L sluji și a asculta de Dumnezeu, cu atât suferim mai des consecințele faptului că trăim într-o lume căzută a oamenilor păcătoși. De fapt, Isus i-a inclus pe acești oameni în lista Sa de binecuvântări pe care de obicei le numim Fericirile, parte din Predica Sa de pe munte: „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după dreptate, căci ei vor fi săturaţi” (Matei 5:6, NTRL). 

În loc să așteptăm, să suferim și să ne încredem în Domnul, este adesea tentant să luăm lucrurile în propriile mâini atunci când ne simțim goi în interior. În loc să-L urmăm pe Isus și să ne apropiem de Dumnezeu pentru hrana sufletească, cedăm ispitei și căutăm satisfacție instantanee. Bănuiesc că multe dintre luptele noastre emoționale provin din încercările noastre de a găsi hrană spirituală într-o dietă lumească. Alergăm după obiective, relații, posesiuni și realizări care credem că ne vor face fericiți și mulțumiți, doar pentru a le obține și a descoperi că durerea din interiorul nostru rămâne. Profetul Isaia a exprimat simplu și poetic aspirația noastră spirituală și frustrarea pe care o simțim atunci când propriile noastre încercări de a ne satisface eșuează: 

Voi toţi cei care sunteţi însetaţi, veniţi la ape! Voi care n-aveţi argint, veniţi, cumpăraţi şi mâncaţi! Veniţi, cumpăraţi vin şi lapte fără argint şi fără plată! De ce vă cheltuiţi argintul pe ceea ce nu este pâine şi truda pe ceea ce nu satură? Ascultaţi-Mă cu atenţie şi mâncaţi ce este bun, desfătaţi-vă sufletul cu mâncare gustoasă!

—Isaia 55:1–2

Așa cum subliniază profetul, nimic din ceea ce putem cumpăra nu ne satisface în același mod în care Dumnezeu ne umple inimile și ne hrănește sufletele. Acesta este genul de hrană care ne atinge toate simțurile, deoarece „ne desfătăm sufletul cu mâncare gustoasă”, știind că bunătatea lui Dumnezeu ne satisface cu adevărat.