Decizii mai bune, regrete mai puțineMostră

Ce îmi cere dragostea?

Această întrebare clară dar terifiantă, ar trebui să stea de gardă asupra conștiințelor noastre. Ar trebui să servească drept ghid, indicator și busolă în timp ce navigăm prin complexitățile inevitabile și inerente fiecărei relații. Ar trebui să informeze modul în care ne întâlnim, cum să fim părinți, șefi, cum să gestionăm și să antrenăm. Ar trebui să formeze un perimetru în jurul a ceea ce spunem și facem în rolurile noastre de soți, colegi și vecini.

Această întrebare dă glas voinței lui Dumnezeu pentru noi cu privire la chestiuni în care Biblia, precum și orice altă literatură religioasă, este tăcută. Umple golurile cu o precizie tulburătoare. Reușește acolo unde concordanțele eșuează. Anulează justificarea insipidă: „Dar Biblia nu spune că este ceva în neregulă cu ______.” Închide lacunele. Expune ipocrizia. Este judecător și jurat. Este atât de simplă. Dar este inevitabil de exigentă.

Întrebarea noastră finală, alimentată și informată de porunca lui Isus „așa cum te-am iubit”, să se intersecteze cu fiecare scenariu relațional imaginabil. Cu toții suntem tentați uneori să ne întrebăm cât de puțin putem face ca relația să supraviețuiască—exact lucrul care nu vrem ca cealaltă să-l ia în considerare. Această întrebare ne trage la răspundere. Când prezint acest concept în mod public, adesea cer audienței să-și aducă aminte următoarele lucruri:

Când nu ești sigur ce să spui sau ce să faci, întreabă-te ce cere dragostea de la tine.

Nu avem nevoie de capitol și verset. Avem ceva mai bun. Și anume, porunca cea nouă, atotcuprinzătoare și inevitabil de simplă a lui Isus. Noi trebuie să facem altora precum ne-a făcut Tatăl nostru ceresc, prin Cristos. El a făcut ceea ce este mai bine pentru noi. Noi în schimb, trebuie să facem ceea ce este mai bine pentru ceilalți, chiar și atunci când ceva mai puțin decât ceea ce este mai bun este acceptat de ceilalți.

Dragostea.

Dragostea umple golurile. Dragostea reduce conflictul creat de cunoștințele noastre limitate și de experiențele care inhibă judecata. Sunt multe lucruri pe care nu le știu. Sunt lucruri pe care nu le voi înțelege niciodată. Dar ignoranța mea nu îmi împiedică capacitatea de a pune pe alții pe primul loc.

Așadar, deși nu sunt întotdeauna sigur ce să cred, și în timp ce opiniile mele despre o varietate de lucruri continuă să se maturizeze și să se schimbe, știu aproape întotdeauna ceea ce dragostea cere de la mine..

Pun pariu că și tu.