Alerg în cursă: 5 zile de încurajare pentru un o viață activăMostră

Samariteanul pe bicicletă

În anul 2014, Raully și Eddie au participat la o cursă numită Tour de Cure Bike Ride în Los Angeles, un eveniment de strângere de fonduri pentru Asociația Americană de Diabet.

Fiind bicicliști pasionați, amândoi au văzut această cursă de 100 km ca fiind un efort distractiv. Raully ține minte că el și Eddie treceau ca vântul pe lângă numeroasele opriri pentru odihnă. „Ne vom opri la următoarea! Abia am început!” Dar, pe măsură ce orele înaintau, amândoi și-au dat seama că situația mergea din rău în mai rău.

„Eram într-o stare jalnică,” a spus Raully, referindu-se la starea de foame și dezhidratare. 

„Eram foarte obosit,” a adăugat Raully. „Mă gândeam, ‘Ar trebui oare să chem mașina să vină să mă ia și să mă ducă la linia de sosire?’ Eram terminat și voiam să mă opresc.”

În acel moment un biciclist s-a oprit lângă ei. A văzut că nu se simțeau bine, le-a dat două sticle cu suc de castraveți murați. Sucul de castraveți murați conține sodiu și oțet, care oferă electroliți. Raully și Eddie au băut sucul de castraveți murați și s-au urcat din nou pe biciclete, uimiți fiind de ceea ce tocmai se întâmplase. 

Acel dar a fost suficient ca să-i ajute să parcurgă ultimii 17 km până la linia de sosire, fiecare km fiind un chin mental și fizic. În acea zi, Raully și Eddie au parcurs 120 km — cu 20 km mai mult decât se așteptaseră. 

„Am fost foarte recunoscător pentru acel biciclist și nici nu am aflat cum il cheamă,” a spus Raully. „A apărut de nicăieri și ne-a ajutat când aveam cea mai mare nevoie.”

„Aveam un nod în gât când mi-au pus medalia de finalist,” a adăugat.

Raully suferă de diabet zaharat de tip 2. Pentru el, acest rezultat obținut pentru Asociația Americană de Diabet, a fost unul dintre cele mai minunate sentimente. 

Raully și Eddie sunt convinși că singurul motiv pentru care au trecut linia de sosire a fost datorită bunătății acelui străin. Acum să ne gândim la această poveste din perspectiva biciclistului necunoscut.

Oare la ce se gândea el? Probabil i-a observat pe cei doi bicicliști, aflați pe marginea drumului, în timp ce el pedala spre linia de sosire. S-a oprit și le-a dat sucul de castraveți murați, sucul lui? 

Am auzit de pilda Bunului samaritean, străinul care s-a oprit să ajute un om care avea mare nevoie de ajutor. Dar oare ne-am gândit vreodată ce trebuie să faci ca să fii un bun samaritean? 

Un bun samaritean are gândirea, „Ce-i al meu e și al tău.” Străinul din cursa Tour de Cure putea să-și păstreze resursele pentru el, neștiind ce avea să se întâmple în următorii 18 km. Dar nu a făcut-o. A dat mai departe.

Un bun samaritean este atent. Zilnic ratăm ce se întâmplă fix sub nasul nostru, ocazii pe care Dumnezeu ni le oferă pentru a face bine, pentru a oferi ceva, pentru a-I sluji Lui. Ioan 4:35 spune, „Iată, Eu vă spun, ridicați‑vă ochii și priviți ogoarele; ele sunt albe, gata pentru seceriș!” (NTR).

Să trăim azi ca acel biciclist generos din cursa Tour de Cure. Să avem ochii deschiși la nevoile altora și să trăim cu această mentalitate, „Ce-i al meu e și al tău.”

ÎNTREBAREA DE AZI

Ce pot să încep să fac, într-un mod practic, pentru a fi și eu un bun samaritean?