Întâlnirea cu dezamăgireaMostră

Acceptarea dezamăgirii noastre 

Ne place să acceptăm cadouri și complimente, dar cine vrea să accepte dezamăgirea? Uneori poate părea mai ușor să rămânem în dezamăgirea noastră decât să ne confruntăm cu ea și să mergem mai departe fără ea. Rămânând blocați în acest loc putem să continuăm să ne gândim la ceea ce nu am primit și chiar să visăm la ceea ce „putea fi.” Dar nu putem să continuăm să trăim în această durere dacă dorim să mergem mai departe fără acel lucru care ne-a lăsat descurajați și dezamăgiți.

Acceptarea dezamăgirii noastre nu înseamnă că scuzăm sau acceptăm lucrul sau persoana care ne-a dezamăgit. Înseamnă doar că recunoaștem faptul că s-a întâmplat și nu ne prefacem că nu s-a întâmplat. Atunci când facem acest pas, pășim pe calea spre găsirea libertății adevărate față de ceea ce ne fură bucuria. Așadar, hai să facem două lucruri pentru a accepta dezamăgirea noastră.

Identifică dezamăgirea
Dezamăgirea este o tristețe care se întâmplă atunci când speranțele și dorințele noastre nu sunt împlinite. Și da, chiar și urmașii lui Isus au parte de dezamăgire. Dar asta nu înseamnă că suntem creștini imaturi. Nu înseamnă că nu ne punem speranța în Isus, și cu siguranță nu înseamnă că suntem superficiali. Înseamnă doar că am sperat către un rezultat diferit de cel pe care l-am primit. Deci, ce s-a întâmplat în viața ta? A apărut un lucru neașteptat? Te-au rănit vorbele cuiva și nu reușești să le uiți? Ai avut un vis care pare să moară iar și iar și nu știi de unde să o iei de la capăt? Odată ce reușești să identifici dezamăgirea ta, notează-ți-o. 

Jelește dezamăgirea
După ce ai notat-o, simte pierderea ei. Ți-ai dorit să găsești speranță, bucurie și fericire în urma unui rezultat anume, dar nu l-ai primit. Și acest lucru este dezamăgitor. Jelirea unei pierderi este partea pe care puțini oameni o plac. Majoritatea oamenilor ar prefera să își ignore durerea și „să meargă mai departe ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.” Dar trebuie să trecem prin asta și să ne dăm voie să simțim sentimentele ce acompaniază lucrul pe care noi îl vedem ca pe un eșec. Trebuie să avem grijă să nu lăsăm ca doliul nostru să se transforme în disperare. Doliul este un proces și are mai multe etape. În fiecare dintre aceste etape, noi facem progrese în vindecarea noastră și totuși putem fi atacați de amintirea dezamăgirii noastre. Nu te agita - este important să continuăm procesul de jelire, întrucât acesta ne va ajuta să ajungem acolo unde locuiește speranța. 

Povestea lui Iov din Vechiul Testament este plină de tristețe devastatoare și dezamăgire extremă. Iov într-adevăr a pierdut totul în afară de soția sa și propria viață. A încercat să înțeleagă pierderea copiilor și a traiului său, dar suferința lui era mai mult decât putea el duce. Totuși, el s-a închinat lui Dumnezeu și nu a păcătuit din cauza durerii sale.

Indiferent de ceea ce experimentezi, cât de mare este devastarea dezamăgirii tale, Dumnezeu poate să se ocupe de tristețea ta, întrebările tale și mânia pe care o simți atunci când ești dezamăgit. De fapt, El vrea să se ocupe de toate acestea. Caracterul lui Dumnezeu și ceea ce are El sunt lucrurile de care ai nevoie în perioada în care te simți dezamăgit.