Dependent de a fi ocupat: vindecare pentru sufletul grăbitMostră

Pacea lui Isus nu e legalistă

Când, în final, ne retragem, putem să fim încrezători în această decizie pentru că și Isus se retrăgea deseori. Urmând același exemplu, și noi putem să părăsim agitația care tinde să ne conducă viața; putem să ne retragem față de oamenii care „amenință cu implozia” dacă plecăm; putem să părăsim lucrurile care ne preocupă și să primim în schimb pacea pe care o căutăm cu disperare. Putem să facem toate acestea pentru că și Isus le-a făcut și El ne arată cum să trăim. Poeții spun că Isus se retrăgea pentru a-Și aminti de casa Lui cerească. Eu spun că se retrăgea pentru a ne arăta o viață cu un anumit ritm, că odihna divină nu este o obligație, ci o invitație, și pentru a ne arăta cum e să-i răspunzi din inimă.

Aici am pierdut ideea, la fel ca și evreii din timpul lui Isus. Am început să instituționalizez odihna și să insist că ea ar trebui să înceapă la un anumit moment, într-o anumită zi, în fiecare săptămână și dacă cineva sau ceva ar fi întrerupt-o, acea diversiune însemna că am pierdut-o. Odihna a devenit stăpânul meu, ceva ce trebuia să mulțumesc, altfel muream. Isus nu a văzut odihna astfel niciodată. Îți aduci aminte ce a spus în Marcu 2:27?

Evreii care ascultau în acea zi probabil că au rămas șocați. Și-au petrecut întreaga viață încercând să urmeze regulile Sabatului. Ce vroia Isus să spună de fapt?

Nu a intenționat să fie lipsit de respect; El declara adevărul. Evreii au ratat ideea schimbând odihna lui Dumnezeu într-o listă de reguli. D. A. Carson scria:
Legea Sabatului nu ar fi trebuit să devină o povară; Sabatul trebuia să reflecte compasiunea lui Dumnezeu pentru poporul Lui și să accentueze sfințenia Lui. Dar acest scop a fost uitat în aroganță și răzvrătire pe măsură ce legalismul și tradiționalismul au crescut. Adevărata esență a Sabatului a fost proclamată în mod repetat de către profeții trimiși de Dumnezeu care puneau accentul pe relația bazată pe legământ, dar oamenii nu au vrut să asculte.

Isus nu a aprobat legalismul, dovadă fiind modul în care a „lucrat” în anumite zile de Sabat - a cules grâu, a vindecat oameni - și modul în care S-a odihnit atunci când oamenii credeau că ar trebui să lucreze. Cel mai notabil aspect al retragerilor voluntare ale lui Isus nu este faptul că se odihnea, ci momentul în care alegea să se odihnească. Se retrăgea pentru odihnă și când oamenii încă aveau nevoie de El și când ego-ul Său ar fi fost temptat să rămână. Isus nu s-a odihnit doar când era de așteptat să se odihnească, ci și când lucrarea Lui mergea cel mai bine.